Duhul unirii si duhul dezbinarii
Cand era la Cina cea de Taina si vedea inaintea ochilor Sai duhovnicesti drumul Crucii, Mantuitorul se roaga ca toti ucenicii si urmasii Sai "sa fie una", sa formeze o singura Biserica.
Apostolii si cei dintai crestini, toti erau una, un suflet si o inima, formau o singura Biserica si astfel implineau testamentul Domnului. Desi se raspandeau prin toate partile si intemeiau mai multe comunitati crestine, in privinta credintei si a virtutilor, a dogmelor si a canoanelor, toti erau una: un trup si un Duh; un Domn, un Crez si o Biserica. De ce Iisus Hristos doreste si se roaga din toata inima, cu sudori de sange, ca toti crestinii sa fie una -o turma si un Pastor - ne-o spune tot El: "...ca sa creada lumea ca Tu M-ai trimis" (In 17, 21).
Daca toti crestinii traiesc infratiti si uniti in aceeasi Biserica, "lumea" vede in ei pe ucenicii si inchinatorii Mantuitorului. Daca crestinii traiesc dezbinati, impartiti in tabere si in "biserici" deosebite, atunci "lumea" cu dreptate se intreaba: Care este Biserica lui Hristos ? Daca sunt mai multe feluri de ucenici, mai multe feluri de invataturi si mai multe feluri de turme si de biserici, e limpede ca nu toate sunt de la Hristos.
Dezbinarea aduce sminteala; unirea aduce pace si dragoste. Dezbinarea e de la oameni; unirea si iubirea sunt de la Dumnezeu. Cine dezbina turma lui Hristos sau se desparte de Biserica Lui, lucreaza impotriva dorintei si a rugaciunii Mantuitorului ca "toti sa fie una". In acelasi timp, cel ce dezbina Biserica Domnului e sminteala pentru "lume", caci lumea isi pierde increderea in oamenii care se cearta si se dezbina.
Vezi și
De aceea Mantuitorul osandeste in cuvinte foarte aspre pe cei ce aduc in Biserica sminteala si dezbinarea: " Vai de acela prin care vin smintelile ! Mai de folos i-arfi aceluia de i s-ar lega de gat o piatra de moara si ar fi aruncat in mare, decat sa sminteasca pe unul din acestia mici" (Lc. 17, 1-2). Cu alte cuvinte, e mai bine sa fie ucis cineva, decat sa duca la sminteala dezbinarii.
Desigur, Iisus Hristos nu vrea moartea nimanui, dar vrea sa ne deschidem ochii si sa intelegem cat de urata si de vinovata este fapta omului care aduce dezbinare sisminteala in sanul Bisericii crestine.
- "Indemnu-va pe voi, fratilor, - scrie Sf. Ap. Pavel - pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa graiti la fel si sa nu fie dezbinari in sanul vostru; ca sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere" (I Cor. 1, 10).
Marele apostol Pavel ne invata ca toti sa traim in aceeasi solidaritate, unire si iubire, ca si madularele trupului, care nu se cearta, nu se omoara unele pe altele. "Sunt multe madulare, insa un singur trup". Asa l-a intocmit Dumnezeu, ca sa nu fie dezbinare in trup, ci sa se ingrijeasca madularele unul de altul: capul de trup, mainile de picioare, gura de stomac, ochii de urechi si asa mai departe. Nu poate trupul sa spuna ca nu are trebuinta de cap, nici picioarele de maini, nici urechile de ochi, nici stomacul de gura... Cand stomacul sufera, toate sufera; cand ochiul e orb, tot corpul e in intuneric; unde lipseste capul, vai de picioare. Cand un madular patimeste, toate madularele patimesc; cand este cinstit un madular, toate se bucura.
Nu este razboi intre maini si picioare, intre ochi si urechi, intre gura si stomac, ci armonie; toate sunt infratite si unite, in acelasi trup, dupa cum si noi toti, crestinii, ne-am botezat si suntem uniti in acelasi Duh. Si Apostolul incheie: - "Voi sunteti trupul lui Hristos, si madulare in parte" (I Cor. 12, 12-27).
Biserica e trupul lui Hristos (Efes. 1, 22-25; Col.1, 24) in intelesul ca toti crestiniiformeaza un trup si un suflet. Toti suntem unii altora madulare (Efes. 4, 25); si avem un singur cap, care e Hristos.
Cine poate spune ca face parte din Biserica lui Iisus Hristos, daca se dezbina de corpul ei. "Oare s-a impartit Hristos ?" (I Cor. 1, 13).
Cei ce sunt ai lui Hristos, traiesc in Duhul unirii si al iubirii. Cei ce dezbina Biserica - trupul lui Hristos - traiesc in Duhul cel rau al urii, al maniei si al razvratirii, care stapaneste in "fiii neascultarii" (Efes.
2, 2; Col. 3, 6).
Drept aceea, "imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. Si pacea lui Hristos, la care ati si fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa domneasca in inimile voastre" (Col. 3, 14-15).
Parintele Ilarion Felea
DEZBINĂ ȘI CUCEREȘTE !
Limba pe care o vorbim. Fenomenul limbii vorbite tinde să devină motiv de învrăjbire, în special în Europa. Fosta Jugoslavia, ce era menită să devină un factor de stabilitate pe plan economic și militar în zonă, a fost divizată din interese obscure în câteva stătulețe antagonice, pe criterii de limbă vorbită. Spania este pe cale să piardă Catalonia și Țara Bașcilor. Anglia - Scoția și Irlanda de Nord. În România, minoritatea maghiară cere independența pe criterii lingvistice. Deși grosul vorbitorilor de limbă maghiară este format din reprezentanții altor naționalități, ce au aderat la limba maghiară pe vremea imperiului austro-ungar pentru a nu își pierde privilegiile economice, liderii acestei minorități vor independență regională pe criteriul lingvistic. Drept care, unii unguri refuză să învețe limba țării în care trăiesc, deși o atare poziție scapă logicii elementare.
Zonele geografice în care locuim. Zonele geografice au rămas un criteriu sensibil, când vine vorba de stârnit animozități între indivizi. De pildă, până și în pușcăriile americane deținuții din nordul Mexicului îi snopesc în bătaie pe deținuții din sud și viceversa. La noi în țară, bănățenii se au ca pisica cu câinele cu “regățenii”, ardelenii nu îi pot suferi pe moldoveni, care la rândul lor nu îi înghit pe olteni, etc.
Religia. În loc să-i unească pe oameni, religiile contribuie la dezbinarea acestora. Liderii ultrareligioși stârnesc masele pe care le păstoresc împotriva “necredincioșilor”, sădind ura între popoare. Deși fiecare religie luată în parte, are păcate grele comise de-a lungul timpului împotriva omenirii.
Bogățiile vremelnice pe care le adunăm. Societatea umană se împarte în bogați și săraci. Săracii sunt săraci nu din vina bogaților, cum s-ar crede la prima înfățișare. Săracii posedă o armă absolută împotriva bogaților, pe care nu o folosesc decât rareori: votul democratic. Totuși în pofida acestui atu, săracii votează ca în duminica orbului conviși fiind cu promisiuni electorale deșarte. Milionarii de pe altă parte – în deosebi cei americani -, și-au dat seama că nimeni nu este veșnic pe pământ, iar sănătatea oamenilor este pusă la grea cumpână în fiecare zi. Drept care, peste 70 de milionari americani au renunțat la o mare parte din averile lor și le-au donat în scopuri de binefacere. În Europa de est, alta este mentalitatea bogătașilor. Fiind la primele generații care au făcut averi, îmbogățiții est-europeni sfidează bunul simț când vine vorba să-și etaleze prosperitatea.
Apartența la doctrine politice. Motiv de ură pentru prostime, bucurie pentru politicienii ce își fac plinul. Relu Fenechiu, politicianul nostru de top, declara deunăzi pentru presă că ceea ce spune un politician este numai 10%adevărat. Dacă ne raportăm la o atare statistică și ținând cont că vorbele acestea au fost spuse tot de un politician, rezultă un procentaj de 1% adevăr în spusele unui politician român. Infim!
Fotbalul. Și fotbalul contribuie la dezbinarea oamenilor. Nu rareori pe stadioane se dau adevărate bătălii între suporteri, înregistrându-se răniți și decedați. De neînțeles rămâne ce gândesc suporterii când se păruiesc între ei, despre faptul că dânșii plătesc biletele de intrare pe stadioane din care fotbaliștii și antrenorii căștigă miloane, iar patronii de cluburi zeci de miloane. Din banii suporterilor, fotbalișții, antrenorii și patronii de cluburi vin și pleacă de la stadioane în limuzine luxoase, iar suporterii de înghesuie blestemâdu-și zilele în mijloace de trasport în comun sau o iau pe jos.
Invidia. Este un păcat primordial, considerat ca atare de multe credințe. Este un nonsens să-i invidiem pe semenii nostri, ce au reușit prin muncă și prin inteligență să răzbească în viață. Reușita în viață este la îndemâna tuturor. Pentru atingerea acestui deziderat, trebuie să facem un efort să devenim mai puțin comozi psihic și fizic.
Lenea. Unii dintre semenii nostri se complac în lene și năzuiesc să profite de străduința altora. Invidia și lenea nasc monștri, ce se apucă de furt, cerșit, trafic de ființe umane.
Tâmpenia. Unii dintre semenii noștri dau dovadă de tâmpenie fățișă față de aproapele lor. Fac lucruri nesăbuite și se bucură de necazurile pe care le stârnesc. Numai un tâmpit notoriu se poate bucura de necazul unui semen, dat fiind faptul că respiră același aer și se află sub incidența acelorași energii negative pe care le emană omul aflat la necaz. (A se vedea și Prolog la manualul de supraviețuire, publicat în Jurnal Paranormal.)
Ceea ce ne divide cu adevărat este gradul de inteligență. Dacă ne-am da silința să ne dezvoltăm circuitele neuronale asfel încât să devenim mai inteligenți, mai toleranți față de semenii noștri, nu ne-ar mai despărți limba pe care o vorbim, zonele geografice în care locuim, religiile pe care le practicăm, bogățiile vremelnice pe care le posedăm, doctrinele politice la care aderăm, fotbalul, invidiile ce ne rod zi de zi, lenea și tâmpenia. Ne-am înțelege bine între noi și ar fi pace pe Pământ. rudan - Mon, 07/22/2013 - 22:31
CUM POATE RELIGIA SA DEZBINE UN CUPLU
„Au fost mai multe lucruri care au dus la erodarea iubirii noastre, dar cel mai important motiv rămâne cel legat de religie, pentru că era singurul asupra căruia nu cred că am fi găsit niciodată un numitor comun”, așa sună justificarea unei decizii de despărțire după 15 ani de căsătorie. Dacă religia promovează iubirea, atunci de ce se ajunge la situații de acest gen, se întreabă jurnaliștii care au redat acest caz.
Ilaria are 42 de ani, locuieşte în Bucureşti şi tocmai s-a despărţit de Darius (45 de ani) după o relaţie de 15 ani. Motivul despărțirii: credința în Dumnezeu. „Din păcate, nu am reuşit să-l fac pe Darius să înţeleagă că, pentru mine, Dumnezeu nu este un crez, ci este o certitudine”, povesteşte Ilaria, citată de ziarul Adevărul.
Asemănările sunt mai importante decât diferențele în alegerea unui partener de viață și în configurarea unei relații de succes. Potrivit studiului „The Politics of Mate Choice” („Politica alegerii partenerului”), efectuat de cercetătorii americani de la Universitatea Rice şi Universitatea din Nebraska, cele mai importante valori luate în calcul în evaluarea unui posibil partener sunt religia (mai exact, nivelul participării la slujbele religioase), convingerile politice și frecvența consumului de alcool, conformdescoperă.ro.
Asemănările sunt mai importante decât diferențele în alegerea unui partener de viață și în configurarea unei relații de succes. Potrivit studiului „The Politics of Mate Choice” („Politica alegerii partenerului”), efectuat de cercetătorii americani de la Universitatea Rice şi Universitatea din Nebraska, cele mai importante valori luate în calcul în evaluarea unui posibil partener sunt religia (mai exact, nivelul participării la slujbele religioase), convingerile politice și frecvența consumului de alcool, conformdescoperă.ro.
Fiindcă religia constituie un factor esențial în stabilitatea familiei, oamenii de știință au devenit preocupați să înțeleagă modul în care religia poate influența viața de cuplu. Astfel, în 2010 a fost realizat un sondaj reprezentativ la nivel național în SUA. Conform acestuia, 42% dintre căsătoriile din Statele Unite sunt interconfesionale. Aceste cupluri sunt, în medie, mai puțin fericite decât cele care împărtășesc aceeași credință, ele fiind mult mai predispuse la divorț, menționează Fox News. Practic, căsătoriile interconfesionale sunt în creștere, dar, de asemenea, sunt și divorțurile, notează și The Washington Post.
Aparent, românii nu se confruntă cu o asemenea situație întâlnită frecvent în societăți eterogene din punct de vedere religios, precum este cea americană. Practic, românii nici nu sunt prea dispuși să își schimbe religia. Doar 2% dintre românii intervievaţi au trecut la altă confesiune, preponderent la neoprotestantism şi greco-catolicism, confirmă studiul „Religie şi comportament religios”, efectuat de Fundaţia Soros România și citat de EVZ. În general, motivele schimbării confesiunii sunt căsătoria – 29% și abia apoi apropierea mai mare de noua religie – 25%, sau dezamăgirea faţă de fosta religie, biserică şi preoţi – 14%.
În condițiile în care, conform studiului, 98% dintre ortodocși și formează cupluri omogene din punct de vedere religios, s-ar putea considera că în România diferendele pe motive religioase sunt absente. Totuși mai multe studii recente relevă faptul că și gradul diferit de religiozitate, în cadrul aceleiași confesiuni, poate provoca probleme. De exemplu, o cercetare efectuată de oamenii de știință de la Universitatea din Texas a evidențiat existența unei rate mai mari de divorț atunci când un soț participă la servicii religioase mai frecvent decât soția sa, precum și atunci când o femeie este mult mai conservatoare teologic decât soțul ei. Aceste aspecte sunt consecințe directe ale faptului că „oamenii încearcă să reducă la minimum diferențele atunci când sunt îndrăgostiți”, afirmă Joel Crohn, psihoterapeut de familie. El consideră că a ignora diferențele poate fi dăunător pentru un cuplu, menționează PsychCentral. În opinia specialistului american, „dificultățile survin din faptul că religia este atașată de un anumit cod cultural. Chiar dacă unul dintre parteneri este nereligios, acel cod există, influențând așteptările și sensul vieții, precum și obiceiurile cotidiene.”
Același aspect este constatat și de Evelyn Lehrer, profesor la University of Illinois din Chicago, care observă faptul că „religia nu este doar cu privire la frecventarea bisericii, ci, de asemenea, are legătură cu creșterea copiilor, cu petrecerea timpului și cheltuirea banilor, cu prieteniile, orientarea profesională, chiar și cu locul în care trăiești.”
Din ignorarea acestor aspecte provine declinul vieții de cuplu, afirmă și Joshua Coleman, psiholog și copreședinte al Council on Contemporary Families. În opinia sa, nimeni nu se căsătorește cu intenția de a-și înșela partenerul, „însă nu are nicio idee cât de puternică acționează religia la nivel inconștient”. Aceste elemente sunt suficiente pentru luarea în considerare a valorilor religioase atunci când doi intenționează să se căsătorească. Nu doar asocierea a două credințe diferite poate genera probleme, ci chiar și gradul diferit de religiozitate în interiorul aceleiași credințe.
