Regimul general al cultelor religioase-177/1948

Decret nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase (text corectat conform rectificarii aparute In Monitorul Oficial nr. 204 din 3 septembrie 1948)

CAP. 1 DISPOZITIUNI GENERALE SECTIUNEA I. Despre libertatea religioasa ART. 1 Statul garanteaza libertatea constiintei si libertatea religioasa pe tot cuprinsul Republicii Populare Romane. Oricine poate sa apartina oricarei religii sau sa imbratiseze orice credinta religioasa, daca exercitiul ei nu contravine Constitutiei, securitatii si ordinei publice sau bunelor moravuri.  ART. 2 Ura confesionala manifestata prin acte, care stanjenesc liberul exercitiu al unui cult religios recunoscut, constituie un delict ce se pedepseste conform legii.  ART. 3 Nimeni nu poate fi urmarit pentru credinta sa religioasa sau pentru necredinta sa. Credinta religioasa nu poate impiedica pe nimeni de a dobandi si exercita drepturi civile si politice si nici nu poate scuti pe nimeni de la obligatiunile impuse de legi.  ART. 4 Nimeni nu poate fi constrans sa participe la serviciile religioase ale unui cult.  ART. 5 Nimeni nu poate fi constrans, prin masuri administrative de stat, sa contribuie la cheltuielile unui cult sau sa se supuna unor hotariri ale organelor religioase de judecata.  SECTIUNEA II. Despre libertatea organizarii cultelor ART. 6 Cultele religioase sunt libere sa se organizeze si pot functiona liber daca practicile si ritualul lor nu sunt contrare Constitutiei, securitatii sau ordinei publice si bunelor moravuri.  ART. 7 Cultele religioase se vor organiza dupa norme proprii, conform invataturilor, canoanelor, si traditiilor lor, putand organiza potrivit acelorasi norme, asezaminte, asociatiuni, ordine si congregatiuni.  ART. 8 Cultele religioase recunoscute pot avea organe de judecata religioasa pentru disciplinarea personalului din serviciul lor. Organele disciplinare de judecata se organizeaza prin regulamente speciale, in conformitate cu canoanele si statutele cultelor respective. Regulamentele se alcatuiesc de organele legale al cultului respectiv si se aproba prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea Ministerului Cultelor.  ART. 9 Partile componente locale ale cultelor religioase recunoscute pot avea si intretine, singure sau in asociatie cu altele, cimitire pentru credinciosii lor. Comunele sunt obligate a crea cimitire comune, sau locuri rezervate din terenurile cimitirelor existente, pentru inmormantarea celor ce nu apartin cultelor ce au cimitire. CAP. 2 RAPORTURILE DINTRE STAT SI CULTELE RELIGIOASE ART. 10 Credinciosii tuturor cultelor religioase sunt obligati a se supune legilor tarii, a depune juramantul in forma si in cazurile prevazute de lege si a face inscrierea actelor de stare civila la oficiile de stare civila in termen legal.  ART. 11 Delictele si crimele de drept comun savarsite de sefii sau de ierarhii cultelor religioase se judeca de curti, cu recurs la Curtea suprema.  ART. 12 Cultele religioase recunoscute vor trebui sa aiba organizatie centrala, care sa reprezinte cultul, indiferent de numarul credinciosilor sai.  ART. 13 Cultele religioase, pentru a putea sa se organizeze si sa functioneze, vor trebui sa fie recunoscute prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, dat la propunerea Guvernului, in urma recomandarii ministrului cultelor. In cazuri bine motivate se va putea retrage recunoasterea in acelasi mod.  ART. 14 In vederea recunoasterii, fiecare cult religios va inainta, prin Ministerul Cultelor, spre examinare si aprobare, statutul sau de organizare si functionare, cuprinzand sistemul de organizare, conducere si administrare, insotit de marturisirea de credinta respectiva.  ART. 15 Biserica ortodoxa romana este autocefala si unitara in organizarea sa.  ART. 16 Organizarea de partide politice pe baza confesionala este interzisa.  ART. 17 Partile componente locale ale cultelor religioase recunoscute, precum comunitati, parohii, unitati, grupe, vor trebui sa fie inscrise intr-un registru special al primariei respective, cu aratarea nominala a organelor de conducere si control si cu indicarea numerica a membrilor care fac parte din ele.  ART. 18 Asociatiunile civile si fundatiunile care urmaresc in total sau in parte, scopuri religioase, trebuie, pentru a fi recunoscute ca persoane juridice, sa aiba incuviintarea Guvernului, prin Ministerul Cultelor, fiind supuse intru totul obligatiunilor ce decurg din legi cu privire la caracterul lor religios.  ART. 19 Inscriptiunile si semnele simbolice, precum si sigiliile sau stampilele aratand denumirea cultului, vor trebui sa aiba in prealabil aprobarea Ministerului Cultelor.  ART. 20 Sefii cultelor, ierarhii si in general intregul personal din serviciul cultelor, trebuie sa fie cetateni romani, bucurandu-se de deplinatatea exercitiului drepturilor civile si politice.  ART. 21 Sefii cultelor, precum si mitropolitii, arhiepiscopii, episcopii, superintendentii, administratorii-apostolici, vicarii-administrativi si altii, avand functiuni asemanatoare, alesi sau numiti in conformitate cu statutele de organizare ale cultelor respective, nu vor fi recunoscuti in functiune decat in baza aprobarii Prezidiului Marii Adunari Nationale, data prin decret, la propunerea Guvernului, in urma recomandarii ministrului cultelor. Inainte de intrarea in functiune, toti acestia vor depune juramantul de credinta in fata ministrului cultelor. Formula de juramant este urmatoarea: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om si ca cetatean, jur de a fi credincios poporului si de a apara Republica Populara Romana, impotriva dusmanilor din afara si dinauntru; jur ca voiu respecta si voiu face sa se respecte de catre subalternii mei, legile Republicii Populare Romane; Jur ca nu voiu ingadui subalternilor mei sa intreprinda si sa ia parte si nici eu nu voiu intreprinde si nu voiu lua parte la nici o actiune de natura a aduce atingere ordinei publice si integritatii Republicii Populare Romane. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!". Aceasta formula de juramant este obligatorie si pentru conducatorii asociatiilor civile cu caracter religios prevazute la art. 18. Ceilalti membri ai clerului apartinand diferitelor culte, cat si presedintii sau conducatorii comunitatilor locale, vor depune inainte de intrarea lor in functiune, in fata sefilor lor ierarhici juramantul de credinta dupa formula urmatoare: "Ca slujitor al lui Dumnezeu, ca om si ca cetatean, jur de a fi credincios poporului si de a apara Republica Populara Romana impotriva dusmanilor din afara si dinauntru; jur a respecta legile Republicii Populare Romane si de a pastra secretul in serviciul oranduit de Stat. Asa sa-mi ajute Dumnezeu"!  Ceilalti functionari din serviciul cultelor religioase vor depune in fata autoritatilor competente de Stat, juramantul de credinta prevazut de art. 8 din legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului roman in Republica Populara Romana.  ART. 22 Cultele religioase, cu organizatii eparhiale pot avea un numar de eparhii in raport cu numarul total al credinciosilor. Pentru crearea si functionarea de eparhii, (dioceze, superintendente), se vor socoti in medie 750.000 de credinciosi de fiecare eparhie. Delimitarea eparhiilor si repartizarea credinciosilor pe eparhii, se vor face de catre organele statutare ale cultului respectiv si se va confirma printr-un decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea ministrului cultelor.  CAP. 3 DESPRE ACTIVITATEA CULTELOR ART. 23 Activitatea cultelor religioase recunoscute se va desfasura potrivit cu invatatura lor religioasa, cu statutul de organizare aprobat si in conformitate cu legile tarii si bunele moravuri.  ART. 24 Cultele religioase pot tine congrese sau adunari generale cu aprobarea Ministerului Cultelor, iar conferintele si consfatuirile locale (adunari eparhiale, protopopesti), cu aprobarea autoritatilor locale respective.  ART. 25 Ministerul Cultelor va putea suspenda orice hotariri, instructiuni sau ordonante, precum si orice ordin cu caracter administrativ-bisericesc, cultural, educativ, filantropic sau fundational, care ar contraveni statutelor de organizare ale cultului respectiv actelor de fundatiune, actelor de constituire, securitatii si ordinei publice sau bunelor moravuri. Pastoralele si circularile de interes general vor fi comunicate in timp util Ministerului Cultelor.  ART. 26 Cultele pot intrebuinta, in manifestarile si activitatea lor interna, limba materna a credinciosilor. Corespondenta cu Ministerul Cultelor se va face in limba romana.  ART. 27 La pomeniri, in legatura cu autoritatea suprema a Statului, care in mod obisnuit se fac cu ocazia diferitelor slujbe religioase, precum si la solemnitatile oficiale prevazute de legi si deciziuni, se vor intrebuinta numai formule aprobate, in prealabil, de Ministerul Cultelor. Cultele sunt tinute, de asemenea, sa nu intrebuinteze formule si expresii, in cartile de ritual, contrare legilor si bunelor moravuri.  CAP. 4 DESPRE PATRIMONIUL CULTELOR RELIGIOASE ART. 28 Cultele religioase recunoscute sunt persoane juridice. Sunt persoane juridice si partile lor componente locale, care au numarul legal de membri prevazut de legea persoanelor juridice, precum si asezamintele, asociatiunile ordinele si congregatiunile prevazute in statutele lor de organizare, daca acestea din urma s-au conformat dispozitiunilor legii persoanelor juridice.  ART. 29 Bunurile mobile si imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor parti constitutive, asezamintelor, asociatiunilor, ordinelor si congregatiunilor, vor fi inventariate de organele lor statutare. Organele centrale ale cultelor religioase vor comunica toate datele cu privire la aceste inventare Ministerului Cultelor, pentru exercitarea dreptului de verificare si control.  ART. 30 Cultele religioase, diferitelor lor parti componente, asezamintele, asociatiunile, ordinele si congregatiunile vor avea bugete proprii, cu aratarea veniturilor si cheltuielilor. Aceste bugete sunt supuse controlului Ministerului Cultelor. Bugetele si gestiunilor organelor si instructiunilor centrale, ale centrelor eparhiale si ale asezamintelor lor, se aproba, se verifica si se descarca de Ministerului Cultelor.  ART. 31 Cheltuielile pentru intretinerea cultelor religioase si a nevoilor lor, pot fi acoperite si din contributiuni consimtite de credinciosi.  ART. 32 Subventiile acordate de Stat vor fi contabilizate si controlate, conform legii contabilitatii publice.  ART. 33 Contravenirea la legile care privesc ordinea democratica a Republicii Populare Romane poate atrage, in total sau in parte, retragerea subventiilor acordate de Stat. Deserventii cultelor, care au atitudini antidemocratice, vor putea fi inlaturati temporar sau definitiv de la salarizarea acordata de Stat.  ART. 34 Salarizarea personalului cultelor religioase se va face conform normelor generale in vigoare.  ART. 35 Institutia patronatului, privind bunuri patronale provenite de la persoane sau institutii private de orice categorie, ramane desfiintata.  ART. 36 Averea cultelor disparute sau a caror recunoastere a fost retrasa, apartine de drept Statului.  ART. 37 Daca cel putin 10% din numarul credinciosilor comunitatii locale a unui cult trec la alt cult, comunitatea locala religioasa a cultului parasit, pierde de drept o parte din patrimoniul sau, proportionala cu numarul credinciosilor care au parasit-o si aceasta parte proportionala se stramuta tot de drept in patrimoniul comunitatii locale a cultului adoptat de noii credinciosi. Daca cei care parasesc comunitatea locala alcatuiesc majoritatea, biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni), cum si edificiile anexe, apartin de drept comunitatii locale a cultului nou adoptat, cealalta avere cuvenindu-se celor doua comunitati locale in proportia aratata la alineatul precedent. Daca cei trecuti de la un cult la altul reprezinta cel putin 75% din numarul credinciosilor comunitatii locale a cultului parasit, intreaga avere se stramuta de drept in patrimoniul comunitatii locale a cultului adoptat, cu drept de despagubire pentru comunitatea locala parasita, proportional cu numarul celor ramasi fara a se socoti biserica (locasul de inchinaciune, casa de rugaciuni) si edificiile anexe; aceasta despagubire va fi platita in termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei. Cazurile prevazute in acest articol vor fi constatate si solutionate de judecatoria populara a locului.  CAP. 5 RAPORTURILE DINTRE CULTE ART. 38 Trecerile de la un cult la altul sau parasirea unui cult, sunt libere. Declaratia de parasire a unui cult se comunica partii componente locale a cultului parasit, prin autoritatea comunala locala. La cerere autoritatea comunala respectiva este obligata sa elibereze dovada facerii acestei comunicari.  ART. 39 Nici un cult nu va putea inscrie noi adepti, decat daca cel ce solicita acest lucru face dovada ca a anuntat de parasirea cultului, cultul caruia i-a apartinut.  ART. 40 Relatiunile cultelor religioase cu strainatatea, vor fi numai de natura religioasa. Nici un cult religios si nici un reprezentant al vreunui cult nu va putea intretine legaturi cu cultele religioase, institutiuni sau persoane oficiale in afara teritoriului tarii, decat cu aprobarea Ministerului Cultelor si prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.  ART. 41 Jurisdictia cultelor religioase din tara nu se poate intinde in afara de teritoriul Republicii Populare romane si nici cultele religioase din strainatate nu vor putea exercita jurisdictiunea asupra credinciosilor din cuprinsul Statului roman.  ART. 42 Ajutoarele sau ofrandele primite din strainatate de cultele religioase din tara sau trimise de acestea in strainatate, vor fi controlate de Stat.  ART. 43 Bunurile bisericesti aflatoare in strainatate si interesele religioase ale cetatenilor romani in strainatate pot constitui obiectul unor intelegeri internationale pe baza de reciprocitate.  CAP. 6 DESPRE INVATAMANTUL RELIGIOS ART. 44 Cultele religioase sunt libere a-si organiza invatamantul pentru pregatirea personalului cultului sub controlul Statului. Crearea scolilor si alcatuirea programelor scolare se vor face de catre organele competente ale cultelor religioase respective si vor fi supuse spre aprobare Ministerului Cultelor.  ART. 45 Membrii Corpului didactic se numesc de organele statutare ale cultului religios respectiv, in conformitate cu statutul si normele aprobate de minister, avand pentru cei salarizati de Stat recunoasterea prealabila a ministerului, iar pentru cei platiti de cult, confirmarea in termen de 15 zile de la numire. Ministerul Cultelor poate anula numirile facute, cand motive de ordine publica sau siguranta Statului cer acest lucru.  ART. 46 Diplomele si certificatele eliberate de catre scolile de invatamant pentru pregatirea personalului cultului, au valabilitatea numai in cuprinsul cultului respectiv. Echivalarea diplomelor si certificatelor din strainatate, in ceea ce priveste pregatirea religioasa, va fi stabilita de comisiuni speciale recunoscute de Ministerul Cultelor.  ART. 47 Cultele religioase sunt obligate a comunica Ministerului Cultelor toate datele cu privire la organizarea si functionarea invatamantului pentru pregatirea personalului eclesiastic.  ART. 48 Cultele religioase pot organiza, cu aprobarea ministerului, pentru pregatirea deserventilor cultului, scoli de cantareti si scoli pentru pregatirea clerului. Scolile de cantareti vor avea la baza cel putin gimnaziul unic sau sapte clase primare (invatamantul elementar de sapte clase). Scolile pentru pregatirea clerului mirean si monahal pot fi seminarii teologice, avand la baza gimnaziul unic sau sapte clase primare, institute teologice, avand la baza absolventa liceului sau a scolii normale (pedagogice) si institute teologice de grad universitar, avand la baza bacalaureatul sau diploma de scoala normala (pedagogica). Fiecare cult isi va alege, pentru formarea clerului, una din aceste forme de asezamant scolar. Pentru pregatirea monahilor, cultele pot organiza, cu aprobarea ministerului, seminarii speciale cu baza de gimnaziu unic sau scoala primara de sapte ani.  ART. 49 Cultul ortodox va putea avea, pentru pregatirea clerului doua institute teologice de grad universitar. Cultul catolic va putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu sectiile speciale necesare. Cultele protestante de asemenea vor putea avea un singur institut teologic de grad universitar, cu sectiile speciale necesare.  ART. 50 Cultele pot avea internate pentru elevii sau studentii care urmeaza scolile, respectiv institutele de pregatire a clerului, insa exclusiv pentru acestia si numai pe langa scoala sau institutul respectiv.  ART. 51 Jurisdictiunea canonica si invatatura dogmatica in scolile de cantareti, seminarii si institute, sunt pe seama cultului respectiv, iar controlul didactic si administrativ, apartin Ministerului Cultelor, indiferent de felul si gradul lor.  ART. 52 Incadrarea profesorilor actuali se va face prin decret la propunerea Ministerului Cultelor.  CAP. 7 DISPOZITIUNI FINALE SI TRANSITORII ART. 53 Actualele seminarii teologice, in care se preda si cultura generala, se desfiinteaza. Corpul didactic de specialitati laice de la aceste seminarii, impreuna cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul Cultelor la Ministerul Invatamantului Public. Profesorii care intra in aceasta categorie vor fi incadrati dupa posibilitati, la catedre de aceeasi specialitate sau specialitati inrudite. Absolventii cu diploma ai seminariilor teologice si care au obtinut diploma pana la data aparitiei legii de fata, se bucura de aceleasi drepturi de a urma invatamantul teologic superior, ca si bacalaureatii liceelor teoretice sau diplomatii scolilor normale.  ART. 54 Facultatea de Teologie din bucuresti se transforma in Institut Teologic de grad universitar, iar personalul didactic si administrativ, impreuna cu prevederile bugetare respective, trec de la Ministerul ažnvatamantului Public, la Ministerul Cultelor.  ART. 55 Toate chestiunile cu privire la impartirea bunurilor intre diferitele comunitati religioase locale ale cultelor, nerezolvate inca, se vor rezolva potrivit dispozitiunilor art. 37 din legea de fata.  ART. 56 Toate cultele religioase sunt datoare a-si inainta statutul lor de organizare, pus in concordanta cu prevederile legii de fata, in termen de 3 luni de la data publicarii prezentei legi, Ministerul Cultelor, in vederea aprobarii lor. Aprobarea statutelor se face prin decret al Prezidiului Marii Adunari Nationale, la propunerea Ministrului Cultelor.  ART. 57 Modificarile ulterioare in statutele de organizare ale diferitelor culte religioase, se vor face in acelasi mod.  ART. 58 Dispozitiunile legii 68 din 19 martie 1937, pentru organizarea clerului militar, se abroga. Membrii clerului tuturor cultelor sunt obligati a acorda asistenta si servicii religioase ostasilor, ori de cate ori li se cere. Refuzul de a satisface aceasta obligatie constituie o abatere ce se va sanctiona disciplinar.  ART. 59 Bisericile si capelele militare, cu intregul lor inventar, trec in proprietatea parohiilor de acelasi cult, in circumscriptia carora se afla. Catedrala episcopala a clerului militar din orasul Alba-Iulia, dimpreuna cu patrimoniul sau, trece in proprietatea Episcopiei ortodoxe romane a Clujului, Vadului si Feleacului.  ART. 60 Membrii clerului militar, care la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial, au cel putin 20 de ani de serviciu public, vor putea cere pensionarea prin derogare de la dispozitiunile legii generale de pensiuni, beneficiind de un spor de 5 ani, utili la pensie, adaugati la timpul efectiv servit. Membrii clerului militar, care nu vor beneficia de dispozitiunile alineatului precedent, vor fi incadrati in posturi de preoti, pe baza de cereri individuale, in eparhiile unde au mai functionat sau in alte eparhii, care au posturi vacante. Actualul Episcop al armatei, pastrandu-si titlurile si drepturile personale actuale, ramane la dispozitiunea Sfantului Sinod, care-i va fixa atributiuni potrivite rangului sau.  ART. 61 Plata acestui personal clerical, trecut la Ministerul Cultelor, se va face dintr-un credit extraordinar bugetar, ce se va deschide de catre Ministerul Finantelor pe seama Ministerului Cultelor si care se va acoperi prin anularea unei sume de valoare egala din bugetul Ministerului Apararii Nationale.  ART. 62 Legea nr. 54 din 22 aprilie 1928, pentru regimul general al cultelor, precum si orice dispozitiuni contrare prezentei legi, se abroga.  Legea nr. 178/2002 privind abrogarea art. 71 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase  (publicata in Monitorul Oficial nr. 258 din 17 aprilie 2002) Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. Articol unic. - Articolul 71 din Decretul nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat in Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, introdus prin Decretul nr.410/1959 privind completarea Decretului nr.177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 19 noiembrie 1959, se abroga. Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 5 februarie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR VALER DORNEANU Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constitutia Romaniei. p. PRESEDINTELE SENATULUI, DORU IOAN TARACILA Bucuresti, 11 aprilie 2002. Nr. 178.

Șefii de stat ai României

Indexul şefilor de stat ai României prezintă şefii de stat, regii, domnitorii sau organul de stat care s-a aflat la conducereaRomâniei, începând cu anul 1859, până în prezent.

Portret	Numele	Data preluării	Data predării	Titlu oficial
	Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 - d. 15 mai 1873)	24 ianuarie 1859 [1]	11 februarie 1866	Domnul Principatelor Unite
	Locotenenţă Domnească [2]	11 februarie 1866	10 mai 1866	Lascăr Catargiu Nicolae Golescu Nicolae Haralambie
	Carol I (n. 10 aprilie 1839 - d. 27 septembrie 1914)	10 mai 1866	10 mai 1881	Domnul României
		10 mai 1881 [3]	27 septembrie 1914	Regele României
	Ferdinand I (n. 24 august 1865 - d. 20 iulie 1927)	27 septembrie 1914	20 iulie 1927	Regele României
	Regenţă Mihai I este minor [4] [5]	20 iulie 1927	7 octombrie 1929	Principele Nicolae Miron Cristea Gheorghe Buzdugan
		9 octombrie 1929	8 iunie 1930	Principele Nicolae Miron Cristea Constantin Sărăţeanu
	Carol al II-lea (n. 3 octombrie 1893 - d. 3 aprilie 1953)	8 iunie 1930	6 septembrie 1940	Regele României
	Mihai I (n. 25 octombrie 1921)	6 septembrie 1940 [6]	30 decembrie 1947 [7]	Regele României
	Constantin Ion Parhon (n. 28 octombrie 1874 - d. 9 august 1969)	9 ianuarie 1948 [8]	12 aprilie 1948	Preşedintele Prezidiului provizoriu al RPR
		13 aprilie 1948 [9]	12 iunie 1952	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR [10]
	Petru Groza (n. 7 decembrie 1884 - d. 7 ianuarie 1958)	12 iunie 1952	7 ianuarie 1958	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR
	Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902 - d. 8 februarie 2000)	11 ianuarie 1958	21 martie 1961	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR
	Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8 noiembrie 1901 - d. 19 martie 1965)	21 martie 1961	19 martie 1965	Preşedintele Consiliului de Stat [11]
	Chivu Stoica (n. 8 august 1908 - d. 16 februarie 1975)	24 martie 1965	9 decembrie 1967	Preşedintele Consiliului de Stat
	Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918 - d. 25 decembrie 1989)	9 decembrie 1967	22 decembrie 1989	Preşedintele Consiliului de Stat
		28 martie 1974	22 decembrie 1989	Preşedintele Republicii Socialiste România [12]
	Ion Iliescu (n. 3 martie 1930)	27 decembrie 1989 [13]	9 februarie 1990 [14]	Preşedintele CFSN
		13 februarie 1990 [15]	18 iunie 1990	Preşedintele CPUN
		18 iunie 1990 [16]	30 octombrie 1992 [17]	Preşedintele României
		30 octombrie 1992	29 noiembrie 1996	Preşedintele României
	Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939)	29 noiembrie 1996	20 decembrie 2000	Preşedintele României
	Ion Iliescu (n. 3 martie 1930)	20 decembrie 2000	20 decembrie 2004	Preşedintele României
	Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	20 decembrie 2004	20 aprilie 2007 [18]	Preşedintele României suspendat de Parlamentul României pe 19 aprilie 2007 [19]
	Nicolae Văcăroiu (n. 5 decembrie 1943)	20 aprilie 2007	23 mai 2007	Preşedinte interimar al României [20]
	Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	23 mai 2007 [21]	21 decembrie 2009	Preşedintele României confirmat în funcţie prin Referendumul din 19 mai 2007
		21 decembrie 2009	9 iulie 2012	Preşedintele României suspendat de Parlamentul României pe 6 iulie 2012
	Crin Antonescu (n. 21 septembrie 1959)	9 iulie 2012	27 august 2012	Preşedinte interimar al României
	Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	27 august 2012	prezent	Preşedintele României reconfirmat în funcţie[22]

Note

1. ↑ La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Româneşti. Prin această dublă alegere s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Aceasta a fost recunoscută de Imperiul Otoman pe 11 decembrie 1861.
2. ↑ După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, puterea este preluată de o locotenenţă domnească însărcinată să conducă provizoriu ţara până la aducerea prinţului străin.
3. ↑ Actul legislativ prin care România a fost proclamată regat a fost adoptat la 14 martie 1881. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.
4. ↑ Conform Statutului Casei Regale, Mihai nu putea să îşi exercite prerogativele regale decât după împlinirea vârstei majoratului de 18 ani.
5. ↑ În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol la prerogativele de moştenitor al Coroanei, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului
6. ↑ În perioada 5 septembrie 1940 - 23 august 1944, conducerea statului a fost exercitată de generalul Ion Antonescu, preşedinte al Consiliului de miniştri, învestit cu puteri depline în stat.
7. ↑ La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost silit să abdice. De asemenea, prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 şi publicată în „Monitorul Oficial” nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română, iar Constituţia din 1923, repusă parţial în vigoare pe 2 septembrie 1944 şi modificată prin acte ulterioare, a fost expres abrogată. Conducerea statului a fost preluată de un prezidiu provizoriu al RPR, care număra un preşedinte, Constantin Ion Parhon, şi 4 vicepreşedinţi.
8. ↑ La această dată a intrat în vigoare Decretul nr. 3 privind fixarea atribuţiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 7 din 9 ianuarie 1948. Potrivit articolului 3, cel mai în vârstă dintre membrii Prezidiumului exercita de drept şi în fapt funcţia de Preşedinte al Prezidiumului Republicii Populare Române. Articolul 5 îl confirma în această calitate pe prof. Constantin I. Parhon.
9. ↑ La 13 aprilie 1948 a fost promulgată Constituţia Republicii Populare Române. În aceasta se prevedea că şefia statului va exercitată de un prezidiu al Marii Adunării Naţionale. În funcţia de preşedinte al prezidiului a fost reconfirmat Constantin Ion Parhon. A nu se confunda funcţia de preşedinte al prezidiului MAN cu cea de preşedinte al MAN.
10. ↑ Marea Adunare Naţională a fost forul legislativ unicameral al României în perioada comunistă.
11. ↑ Prin Legea nr. 1 din 25 martie 1961 s-a modificat capitolul III, precum si articolele 43, 44 şi 75 din Constituţia Republicii Populare Române publicată pe 27 septembrie 1952. Prin această modificare a legii fundamentale, s-a prevăzut că şefia statului va fi exercitată de un Consiliu de Stat, iar prezidiul MAN este desfiinţat.
12. ↑ Prin Legea nr.1/28 martie 1974, publicată în B. Of. nr. 45 din 28 martie 1974, privind modificarea Constituţiei Republicii Socialiste România din 21 august 1965, se instituie funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România
13. ↑ Decret-Lege nr. 2/27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale. Ion Iliescu este ales preşedinte al CFSN
14. ↑ Decret-Lege nr.81/9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. Din acest moment încetează existenţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
15. ↑ Decret-Lege nr.82/13 februarie 1990 privind componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi a biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de specialitate ale Consiliului
16. ↑ Conform art. 81, alin. 2 din Decretul-Lege nr.92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, mandatul preşedintelui se exercită din momentul prezentării, în şedinţă comună a camerelor Parlamentului, a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie pentru validarea alegerilor. Jurământul în faţa Camerelor reunite a fost depus pe 20 iunie 1990
17. ↑ Potrivit art. 83, alin. 1 şi alin. 2 din Constituţia României, Mandatul Preşedintelui României se exercită de la data depunerii jurământului până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales
18. ↑ H.C.C. nr.1/20 aprilie 2007 privind constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
19. ↑ H.P. nr.20/19 aprilie 2007 privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
20. ↑ Potrivit art. 97, alin. 1 din Constituţia României, Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
21. ↑ H.C.C. nr.5/23 mai 2007 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, şi la confirmarea rezultatelor acestuia
22. ↑ Pentru demiterea preşedintelui era necesară o prezenţă la referendum de 50% plus unu din totalul alegătorilor înscrişi pe listele permanente. La referendumul din 29 iulie, din numărul total al cetățenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale, 18.292.464, la vot s-au prezentat 46,24%, dintre care 87,52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu, iar 11,15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii președintelui. Curtea Constituţională a invalidat referendumul pe motv că nu a fost întrunit cvorumul de 50% plus unu şi l-a reconfirmat în funcţia de preşedinte al României pe Traian