Șefii de stat ai României

Indexul şefilor de stat ai României prezintă şefii de stat, regii, domnitorii sau organul de stat care s-a aflat la conducereaRomâniei, începând cu anul 1859, până în prezent.

Portret	Numele	Data preluării	Data predării	Titlu oficial
	Alexandru Ioan Cuza (n. 20 martie 1820 - d. 15 mai 1873)	24 ianuarie 1859 [1]	11 februarie 1866	Domnul Principatelor Unite
	Locotenenţă Domnească [2]	11 februarie 1866	10 mai 1866	Lascăr Catargiu Nicolae Golescu Nicolae Haralambie
	Carol I (n. 10 aprilie 1839 - d. 27 septembrie 1914)	10 mai 1866	10 mai 1881	Domnul României
		10 mai 1881 [3]	27 septembrie 1914	Regele României
	Ferdinand I (n. 24 august 1865 - d. 20 iulie 1927)	27 septembrie 1914	20 iulie 1927	Regele României
	Regenţă Mihai I este minor [4] [5]	20 iulie 1927	7 octombrie 1929	Principele Nicolae Miron Cristea Gheorghe Buzdugan
		9 octombrie 1929	8 iunie 1930	Principele Nicolae Miron Cristea Constantin Sărăţeanu
	Carol al II-lea (n. 3 octombrie 1893 - d. 3 aprilie 1953)	8 iunie 1930	6 septembrie 1940	Regele României
	Mihai I (n. 25 octombrie 1921)	6 septembrie 1940 [6]	30 decembrie 1947 [7]	Regele României
	Constantin Ion Parhon (n. 28 octombrie 1874 - d. 9 august 1969)	9 ianuarie 1948 [8]	12 aprilie 1948	Preşedintele Prezidiului provizoriu al RPR
		13 aprilie 1948 [9]	12 iunie 1952	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR [10]
	Petru Groza (n. 7 decembrie 1884 - d. 7 ianuarie 1958)	12 iunie 1952	7 ianuarie 1958	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR
	Ion Gheorghe Maurer (n. 23 septembrie 1902 - d. 8 februarie 2000)	11 ianuarie 1958	21 martie 1961	Preşedintele Prezidiului MAN a RPR
	Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8 noiembrie 1901 - d. 19 martie 1965)	21 martie 1961	19 martie 1965	Preşedintele Consiliului de Stat [11]
	Chivu Stoica (n. 8 august 1908 - d. 16 februarie 1975)	24 martie 1965	9 decembrie 1967	Preşedintele Consiliului de Stat
	Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918 - d. 25 decembrie 1989)	9 decembrie 1967	22 decembrie 1989	Preşedintele Consiliului de Stat
		28 martie 1974	22 decembrie 1989	Preşedintele Republicii Socialiste România [12]
	Ion Iliescu (n. 3 martie 1930)	27 decembrie 1989 [13]	9 februarie 1990 [14]	Preşedintele CFSN
		13 februarie 1990 [15]	18 iunie 1990	Preşedintele CPUN
		18 iunie 1990 [16]	30 octombrie 1992 [17]	Preşedintele României
		30 octombrie 1992	29 noiembrie 1996	Preşedintele României
	Emil Constantinescu (n. 19 noiembrie 1939)	29 noiembrie 1996	20 decembrie 2000	Preşedintele României
	Ion Iliescu (n. 3 martie 1930)	20 decembrie 2000	20 decembrie 2004	Preşedintele României
	Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	20 decembrie 2004	20 aprilie 2007 [18]	Preşedintele României suspendat de Parlamentul României pe 19 aprilie 2007 [19]
	Nicolae Văcăroiu (n. 5 decembrie 1943)	20 aprilie 2007	23 mai 2007	Preşedinte interimar al României [20]
	Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	23 mai 2007 [21]	21 decembrie 2009	Preşedintele României confirmat în funcţie prin Referendumul din 19 mai 2007
		21 decembrie 2009	9 iulie 2012	Preşedintele României suspendat de Parlamentul României pe 6 iulie 2012
	Crin Antonescu (n. 21 septembrie 1959)	9 iulie 2012	27 august 2012	Preşedinte interimar al României
	Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951)	27 august 2012	prezent	Preşedintele României reconfirmat în funcţie[22]

Note

1. ↑ La 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Româneşti. Prin această dublă alegere s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române. Aceasta a fost recunoscută de Imperiul Otoman pe 11 decembrie 1861.
2. ↑ După abdicarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, puterea este preluată de o locotenenţă domnească însărcinată să conducă provizoriu ţara până la aducerea prinţului străin.
3. ↑ Actul legislativ prin care România a fost proclamată regat a fost adoptat la 14 martie 1881. Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881.
4. ↑ Conform Statutului Casei Regale, Mihai nu putea să îşi exercite prerogativele regale decât după împlinirea vârstei majoratului de 18 ani.
5. ↑ În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol la prerogativele de moştenitor al Coroanei, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului
6. ↑ În perioada 5 septembrie 1940 - 23 august 1944, conducerea statului a fost exercitată de generalul Ion Antonescu, preşedinte al Consiliului de miniştri, învestit cu puteri depline în stat.
7. ↑ La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost silit să abdice. De asemenea, prin Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, promulgată prin Decretul nr. 2299 din 30 decembrie 1947 şi publicată în „Monitorul Oficial” nr. 300 bis din 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română, iar Constituţia din 1923, repusă parţial în vigoare pe 2 septembrie 1944 şi modificată prin acte ulterioare, a fost expres abrogată. Conducerea statului a fost preluată de un prezidiu provizoriu al RPR, care număra un preşedinte, Constantin Ion Parhon, şi 4 vicepreşedinţi.
8. ↑ La această dată a intrat în vigoare Decretul nr. 3 privind fixarea atribuţiunilor Prezidiumului Republicii Populare Române, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 7 din 9 ianuarie 1948. Potrivit articolului 3, cel mai în vârstă dintre membrii Prezidiumului exercita de drept şi în fapt funcţia de Preşedinte al Prezidiumului Republicii Populare Române. Articolul 5 îl confirma în această calitate pe prof. Constantin I. Parhon.
9. ↑ La 13 aprilie 1948 a fost promulgată Constituţia Republicii Populare Române. În aceasta se prevedea că şefia statului va exercitată de un prezidiu al Marii Adunării Naţionale. În funcţia de preşedinte al prezidiului a fost reconfirmat Constantin Ion Parhon. A nu se confunda funcţia de preşedinte al prezidiului MAN cu cea de preşedinte al MAN.
10. ↑ Marea Adunare Naţională a fost forul legislativ unicameral al României în perioada comunistă.
11. ↑ Prin Legea nr. 1 din 25 martie 1961 s-a modificat capitolul III, precum si articolele 43, 44 şi 75 din Constituţia Republicii Populare Române publicată pe 27 septembrie 1952. Prin această modificare a legii fundamentale, s-a prevăzut că şefia statului va fi exercitată de un Consiliu de Stat, iar prezidiul MAN este desfiinţat.
12. ↑ Prin Legea nr.1/28 martie 1974, publicată în B. Of. nr. 45 din 28 martie 1974, privind modificarea Constituţiei Republicii Socialiste România din 21 august 1965, se instituie funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România
13. ↑ Decret-Lege nr. 2/27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale. Ion Iliescu este ales preşedinte al CFSN
14. ↑ Decret-Lege nr.81/9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională. Din acest moment încetează existenţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
15. ↑ Decret-Lege nr.82/13 februarie 1990 privind componenţa Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi a biroului executiv al acestuia, precum şi comisiile de specialitate ale Consiliului
16. ↑ Conform art. 81, alin. 2 din Decretul-Lege nr.92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, mandatul preşedintelui se exercită din momentul prezentării, în şedinţă comună a camerelor Parlamentului, a hotărârii Curţii Supreme de Justiţie pentru validarea alegerilor. Jurământul în faţa Camerelor reunite a fost depus pe 20 iunie 1990
17. ↑ Potrivit art. 83, alin. 1 şi alin. 2 din Constituţia României, Mandatul Preşedintelui României se exercită de la data depunerii jurământului până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales
18. ↑ H.C.C. nr.1/20 aprilie 2007 privind constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României
19. ↑ H.P. nr.20/19 aprilie 2007 privind suspendarea din funcţie a Preşedintelui României
20. ↑ Potrivit art. 97, alin. 1 din Constituţia României, Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
21. ↑ H.C.C. nr.5/23 mai 2007 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, şi la confirmarea rezultatelor acestuia
22. ↑ Pentru demiterea preşedintelui era necesară o prezenţă la referendum de 50% plus unu din totalul alegătorilor înscrişi pe listele permanente. La referendumul din 29 iulie, din numărul total al cetățenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale, 18.292.464, la vot s-au prezentat 46,24%, dintre care 87,52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu, iar 11,15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii președintelui. Curtea Constituţională a invalidat referendumul pe motv că nu a fost întrunit cvorumul de 50% plus unu şi l-a reconfirmat în funcţia de preşedinte al României pe Traian