„Demisia” istorică de la Vatican

Papa, învins de intrigile cardinalilor

Decizia lui Benedict al XVI-lea de a renunţa la pontifi cat a dat naştere unor speculaţii legate de motivaţia Sfântului Părinte, presa vorbind de comploturi în spatele scenei

Anunţul suprinzător făcut de Suveranul Pontif ar putea fi rezultatul mai multor factori, printre care eşecul reformării aparatului administrativ al Vaticanului şi un raport secret, elaborat de trei cardinali, după scandalul „Vatileaks”. „Benedict al XVIlea a ajuns la o concluzie amară: pleacă el, se schimbă el. Este un sacrificiu extrem, traumatic, al unui pontif intelectual, învins de un aparat administrativ prea acaparat de putere şi prea autoreferenţial pentru a fi reformat.

Papa Benedict a încercat o emancipare a Papalităţii şi a Bisericii Catolice, însă a devenit o victimă”, scrie, într-un editorial, expertul Corriere della Sera Massimo Franco.

„Este vorba despre revolta unui Sfânt Părinte faţă de o derivă a unei Biserici-instituţie, care în ultimii ani a trecut de la statutul de „maestru al vieţii” la cel de „păcătos”. O lungă serie de conflicte, manevre, trădări sub cupola Catedralei San Pietro”, notează editorialistul.

• Incidentul ținut SECRET care l-ar fi determinat pe Papa Benedict să se retragă

Publicaţia italiană vorbeşte şi despre un presupus „raport secret”, elaborat de trei cardinali şi prezentat în urmă cu câteva zile, pe tema scandalului difuzării de informaţii confidenţiale de către fostul majordom papal Paolo Gabriele. Evenimentele din ultimul an, inclusiv scandalul scurgerilor de informaţii, ar fi fost o manevră a Suveranului Pontif pentru limitarea puterii secretarului de Stat Tarcisio Bertone, şeful aparatului politic şi diplomatic al Vaticanului. Bertone ar fi fost de fapt obiectivul central al scandalului „Vatileaks”.Papa a numit şase cardinali non-europeni, pentru a scădea influenţa lui Bertone, care susţine numirea unui Papă italian.

Ţapul ispăşitor

Mulţi dintre cardinalii care- l înconjoară pe Benedict al XVI-lea nu-şi dau seama că de fapt nu el este problema, el e doar un indicator al problemelor Vaticanului. Iar faptul că el este pe post de ţap ispăşitor nu va duce la rezolvarea dificultăţilor, comenta presa de la Roma.După 28 februarie se va vedea ce a însemnat renunţarea la pontificat, după 600 de ani. Cel puţin Josef Ratzinger a avut curajul să vadă „logica” trecutului şi să nu o accepte, dar depinde cine şi cât va înţelege din acest gest, spun analiştii.

• Presa italiană: Papa a suferit în urmă cu trei luni o operaţie de înlocuire a stimulatorului cardiac .  de Simona Mătieş 

 http://www.evz.ro/detalii/stiri/papa-invins-de-intrigile-cardinalilor-1023816.html#ixzz2YEf9jejR 

Benedict al XVI-lea între presiuni şi profeţii

 

 „Demisia” istorică, în 28 februarie 2013, a Papei Benedict al XVI-lea de la conducerea Bisericii Catolice a consternat întreaga lume catolică, surprinzând chiar şi Vaticanul, după spusele purtătorului său de cuvânt, Federico Lombardi, mai ales că istoria papalităţii menţionează doar un singur caz de acest gen, cel al papei Grigore al XII-lea, care a renunţat la Scaunul Sfântului Petru în anul 1415. Oficial, decizia papală a fost luată în „deplină libertate”, din motive de sănătate. Totuşi, niciun alt Papă nu a luat o astfel de decizie, nici măcar Ioan Paul al II-lea, care era bolnav de cancer, osteoporoză şi Parkinson. Benedict al XVI-lea este, oare, mai grav bolnav decât predecesorul său? Unul dintre medicii săi, care a dorit să-şi păstreze anonimatul, a declarat presei că fostul Papă nu suferea de afecţiuni grave, care i-ar fi putut pune viaţa în pericol. Să fie, cu adevărat, starea de sănătate cea care l-a determinat pe Papă să „demisioneze”? Ultima perioadă în care acesta a ocupat scaunul papal a fost deosebit de penibilă.

La începutul acestui an, timp de 39 de zile, Vaticanul a fost victima unui boicot bancar fără precedent, fiind deconectat de la reţeaua bancară internă şi internaţională. Practic toate terminalele din oraşul papal au fost inutilizabile, fapt ce a cauzat prejudicii în valoare de 1.170.000 euro! Curios, a doua zi după anunţul cu demisia Papei Benedict al XVI-lea, pe 12 februarie, boicotul bancar s-a încheiat şi totul a revenit la normal, fapt ce ne face să credem că demisia a fost mai degrabă consecinţa unui război ascuns decât urmarea unor probleme de sănătate.

Unele surse din Vatican vorbesc despre implicarea în demisia Papei a Secretarului de Stat al Vaticanului, Tarcisio Bertone, suspectat în trecut că ar fi ascuns conturile Curiei de autorităţile italiene. Într-adevăr, conform unei declaraţii oficiale a Biroului Central din Bruxelles, al Tribunalului Internaţional pentru Infracţiuni ale Statului şi ale Bisericii (ITCCS), Papa a fost nevoit să demisioneze ca urmare a unui mandat de arestare ce urma să fie emis pe numele său de către un anumit guvern european (nespecificat, din motive lesne de înţeles) pentru crime împotriva umanităţii şi punerea la cale a unei conspiraţii criminale şi a unui ordin de sechestrare a proprietăţilor şi bunurilor ce aparţin Vaticanului. Sunt bine cunoscute, şi nu puţine la număr, scandalurile ce au avut în prim-plan abuzurile sexuale săvârşite de clerici catolici din mai multe ţări asupra unor copii şi muşamalizarea acestora, ce a fost orchestrată şi susţinută de fostul papă Benedict al XVI-lea.

Ca urmare a abdicării Papei Benedict, Oficiul Central din Bruxelles al ITCCS a ţinut să facă următoarele precizări:
„1. La data de 1 februarie 2013, în baza dovezilor furnizate de către Curtea noastră afiliată, Oficiul nostru a încheiat un acord cu reprezentanţi ai unei naţiuni europene şi instanţele sale pentru a emite un mandat de arestare împotriva lui Joseph Ratzinger, alias Papa Benedict, pentru crime împotriva umanităţii şi plănuirea unei conspiraţii criminale. 
2. Mandatul de arestare va fi trimis biroului «Sfântului Scaun» de la Vatican, vineri 15 februarie 2013. Acesta permite naţiunii în cauză să-l reţină pe Ratzinger ca suspect de crimă, dacă el intră pe teritoriul său suveran. 
3. O notă diplomatică a fost emisă de către guvernul naţiunii respective Secretarului de Stat al Vaticanului, cardinalul Tarcisio Bertone, luni 4 februarie 2013, informându-l pe acesta despre mandatul de arestare iminent şi invitându-l să se conformeze cu această decizie. Cardinalul Bertone nu a trimis niciun răspuns la această notă, însă şase zile mai târziu, Papa Benedict a demisionat. 
4. Acordul dintre Tribunalul nostru şi naţiunea în cauză a inclus emiterea unei dispoziţii secundare de drept de gaj comercial, prin intermediul instanţelor juridice ale naţiunii respective, împotriva proprietăţiilor şi bunurilor Bisericii Romano-Catolice, începând cu prima zi de Paşti, duminică, 31 martie 2013. Acest drept de gaj urmează să fie însoţit de o iniţiativă publică şi globală, numită «Campania de Recuperare a Paştelui», prin care proprietatea Bisericii Catolice urmează să fie ocupată şi revendicată de către cetăţeni sub forma activelor publice, această măsură fiind executată în conformitate cu legile internaţionale şi Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale.
5. Este decizia Tribunalului şi a guvernului naţiunii respective de a proceda la arestarea lui Joseph Ratzinger după părăsirea Biroului Pontifical, sub învinuirea de crime împotriva umanităţii şi conspiraţie criminală.
6. Aceasta este decizia noastră de a continua cu punerea sub acuzare şi arestarea succesorului lui Joseph Ratzinger în baza aceloraşi acuzaţii, şi cu aplicarea măsurii comerciale şi a «Campaniei de Recuperare a Paştelui» împotriva Bisericii Romano-Catolice, aşa cum a fost planificat.”

Merită să menţionăm că ITCCS a judecat şi condamnat un număr de 30 de oficiali ai Bisericii Catolice, printre care şi actualul Papă Francisc I, Arhiepiscopul din Durban, Africa de Sud, Wilfrid Napier, care a declarat public că molestarea sexuală a copiilor nu este o crimă (şi care, în treacăt fie spus, l-a ales pe actualul Papă), primul ministru canadian Stephen Harper, George W. Bush, Donald Rumsfeld, Tony Blair şi Regina Elisabeta a Marii Britanii, pentru crime împotriva umanităţii.

IN NUMELE DOMNULUI - Vaticanul un mare pericol 

Această carte, rezultatul a aproape trei ani de cercetări intense, nu ar fi existat fără ajutor activ şi cooperare din partea multor persoane şi organizaţii. O mare parte a acestora au acceptat să ajute numai cu condiţia de a rămâne necunoscuţi publicului. Ca şi în cazul cărţilor anterioare, pe care le-am scris în condiţii similare, le respect dorinţa, în acest caz, însă, este nevoie și mai mare de a le proteja identitatea. După cum va deveni clar cititorului, crima este un însoţitor frecvent al evenimentelor înregistrate aici. Un număr considerabil 

În plus, presa italiană a scos la iveală existenţa unui raport secret despre un lobby gay la Vatican, fapt care ar fi precipitat „demisia” lui Benedict la XVI-lea. Se pare că „demisia” sa surpriză coincide, de fapt, cu predarea unui dosar compus din „două volume de aproape 300 de pagini”, realizat de trei cardinali însărcinaţi cu examinarea afacerii Vatileaks. Conform publicaţiei La Republica, acest faimos raport, predat de Joseph Ratzinger pe 17 decembrie, scoate la lumină, printre altele, existenţa unei reţele în cadrul Guvernului central al Bisericii Catolice, ai cărei membri ar fi fost „uniţi de orientarea lor sexuală”. Se pare că anumiţi cardinali ar fi fost supuşi şantajului exercitat de persoane „din exteriorul” Vaticanului, cu care aceştia ar fi avut relaţii homosexuale, relatează cotidianul.  

Unul dintre autorii raportului, cardinalul spaniol Julian Herranz, i-ar fi înmânat pentru prima oară pe 9 octombrie lui Benedict al XVI-lea dosarul „cel mai scabros”, pronunţând „pentru prima dată cuvântul  homosexualitate în apartamentul pontifical”. Două zile mai târziu, într-un discurs improvizat, Benedict al XVI-lea evoca, într-o formă metaforică, „peştii răi” care au fost prinşi în plasa Bisericii. Potrivit cotidianului italian, nu este vorba de o coincidenţă. După povestea cu Vatileaks, există un nou iz de scandal care planează asupra micului Stat. Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi, a reacţionat etichetând drept fanteziste sau false mai multe puncte din respectivul articol, dar a precizat faptul că „nu vor exista nici dezminţiri, nici comentarii și nici confirmări” asupra „afirmaţiilor şi opiniilor” difuzate de presă. Putem să ne întrebăm: dacă nu există dezminţiri, aceasta înseamnă că informaţiile sunt adevărate?

„Demisia” Papei este, fără dar și poate, mai mult decât dubioasă, în contextul în care, de 600 de ani încoace, niciun Papă nu a mai demisionat vreodată. Este cât se poate de evident faptul că Papa a fost forțat de împrejurări să renunțe la scaunul pontifical. De altfel, informațiile publicate în cotidianul La Republica confirmă cu prisosință aceasta.

Aşa cum au evidenţiat ştirile din mass-media, la doar câteva ore după ce Papa Benedict al XVI-lea a uluit lumea, anunţând la 11 februarie 2013 că va demisiona la sfârşitul lunii, din ceruri a scăpărat de două ori lumina orbitoare a unor fulgere teribile, care au lovit paratrăsnetul din vârful crucii albe a Bazilicii Sfântului Petru, în timpul furtunii care se dezlănțuise asupra Romei în acea zi. Mulţi comentatori consideră fulgerele ca fiind manifestări providențiale ale mâniei dumnezeiești, stârnite de perversiunile şi actele profund anticreştine care se desfășoară chiar în sânul Vaticanului, acte care au fost evidenţiate în mod repetat, de mai bine de o sută de ani, de către câţiva sfinţi faimoşi. De altfel, cu toţii cunoaştem semnificaţia fulgerelor în simbolismul universal: acestea erau însemnul puterii dumnezeieşti şi erau folosite pentru pedepsirea fărădelegilor şi reinstaurarea justiţiei divine. Astfel, Zeus, în religia greacă, şi Jupiter, în religia romană, erau reprezentaţi purtând un mănunchi de fulgere în mână. Şi sfântul Ilie este numit, în creştinism, „Ilie cel cu fulgere şi trăsnete”.

Chiar dacă privim evenimentul dintr-un punct de vedere strict ştiinţific, realizăm cu uşurinţă că numai un naiv ar putea crede că cele două trăsnete au fost doar o „pură întâmplare”. Orice om care are noţiuni elementare de probabilităţi matematice îşi poate da seama că probabilitatea ca o furtună să se abată asupra Romei chiar în intervalul de câteva ore în care s-a produs evenimentul „demisiei” şi ca, simultan, Bazilica Sfântul Petru să fie fulgerată, la un interval extrem de scurt, de două ori consecutiv, chiar imediat după anunţarea „demisiei” Papei, tinde spre zero. În plus, probabilitatea ca cineva să reuşească să surprindă, exact atunci, pe peliculă fotografică unul dintre fulgere tinde, de asemenea, spre zero, făcând ca evenimentul să fie demn de… Zona Crepusculară. De altfel, tocmai faptul că probabilitatea aceasta este extrem de mică a făcut ca mulţi să creadă chiar că fotografia este trucată! Din această cauză, în articolele publicate de mai multe ziare a fost citată opinia unor specialişti în artă fotografică ce au analizat fotografia care au confirmat în final că ea este autentică! În aceste condiţii, este foarte limpede pentru orice om inteligent că doar o sincronicitate divină putea face ca toate acestea să se petreacă simultan.

Iată ce a declarat pentru publicaţia Daily Mirror fotograful agenţiei France Presse, Filippo Monteforte: „Am realizat instantaneul din Piaţa Sfântul Petru fiind adăpostit între coloane. Era foarte frig şi ploaia cădea în rafale. Când a început furtuna, nu ştiu de ce, mi-a trecut prin minte gândul că un trăsnet va lovi paratrăsnetul din vârful crucii, aşa că mi-am pregătit aparatul ca să fac fotografia exact la momentul potrivit.” Filippo a aşteptat acest moment două ore. Şi evenimentul s-a petrecut, chiar de două ori. „Primul fulger a fost uriaş şi a iluminat cu putere cerul, dar din nefericire l-am ratat. Am avut mai mult noroc a doua oară, şi am reuşit să prind câteva instantanee cu domul iluminat de fulger”, a mai spus Filippo. Dar sincronicităţile nu se opresc aici. Orologiul care apare în stânga sus într-una dintre fotografiile realizate de Filippo indică ora 5:55 PM!

Răsfoind istoria papalităţii şi cercetând unele aspecte care sunt inexplicabile, descoperim că strania „demisie” a Papei Benedict nu este un caz singular. Au mai existat evenimente care au trezit bănuiala că destinele Bisericii Catolice sunt controlate de o mână de oameni influenţi, care nu au nicio legătură cu preceptele creştine propovăduite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cazul Papei Ioan Paul I este edificator în acest sens: pontificatul lui a durat doar 33 de zile, număr cu profunde semnificaţii pentru secta satanică a Francmasoneriei, adânc infiltrată în Vatican.
Acesta a fost unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria Bisericii Catolice. În faţa credincioşilor, oficialii Bisericii au anunţat drept cauză a morţii sale subite infarctul miocardic (stop cardiac), însă există multe aspecte neelucidate încă, ce ridică mari semne de întrebare în privinţa cauzei declarate a morţii Papei Ioan Paul I.

Pe numele său adevărat Albino Luciani, Ioan Paul I era descris ca fiind o fiinţă sinceră, deschisă şi umilă, care nu aspira la scaunul papal. Credea cu toată tăria în unitatea credinţelor religioase şi în reducerea averii Bisericii. După moartea Papei Paul al VI-lea, Luciani a fost ales în cea de-a doua zi a Conclavului din 1978. A refuzat să poarte tiara papală şi nu a acceptat să fie plimbat în scaunul papal. Intenţia sa declarată a fost să revizuiască poziţia Bisericii faţă de contracepţie, să desfiinţeze Banca Vaticanului şi să demită cardinalii care se înrolaseră în rândurile grupării malefice a Francmasoneriei mondiale, intenţie pe care a început să o pună în practică imediat ce a urcat în scaunul papal. În acest scop el hotărâse, conform colaboratorilor săi apropiaţi, să facă unele demiteri, îndepărtându-i din funcţiile lor pe cei acuzaţi de operaţiuni financiare ilicite şi acţiuni reprobabile. Toate acestea constituie motivele uciderii sale, susţine scriitorul David Yallop, care a făcut o anchetă amănunţită în acest caz, ce a fost publicată în cartea În Numele Domnului: o investigaţie despre asasinarea Papei Ioan Paul I.

Yallop afirmă că Papa a fost asasinat prin otrăvire cu digitalis. El lua medicamente pentru hipotensiune, astfel încât chiar şi o jumătate de linguriţă de digitalis îi putea fi fatală. Nu se ştie cine i-a strecurat otrava în medicamentul lichid Effortil pe care-l lua zilnic. Cert este că există multe afirmaţii contradictorii în legătură cu moartea sa. Raportul iniţial al cardinalului Villot spunea că Sfântul Părinte a fost găsit mort de Sora Vincenzia şi nu de un secretar. Într-un raport se spunea că a fost găsit mort în baie, în timp ce altul afirma că se afla la biroul din dormitorul său. Nici măcar ora la care a fost găsit nu este clară: 4:30 sau 5:30, dimineaţa. Estimările oficiale susţineau că ar fi murit la ora 23:00, pe 28 septembrie. Şi mai straniu, nu s-a făcut nicio autopsie, iar trupul Papei a fost incinerat, în ciuda unor reguli stricte care interziceau aceasta.
În faţa credincioşilor, cardinalul Villot a afirmat că a fost un accident tragic, afirmaţie lipsită de respect, ce insinuează în mod voalat posibilitatea sinuciderii. O asemenea ipoteză defăimătoare şi total inacceptabilă nu putea veni decât din partea unui francmason, pentru că, într-adevăr, cardinalul Villot era Mare Maestru Mason.

Despre uneltirile şi implicarea Francmasoneriei în Cetatea Vaticanului sunt multe de spus, iar despre vremurile din urmă, cele premergătoare Apocalipsei, s-au scris tomuri întregi. În acest sens, nu putem să nu remarcăm faptul că abdicarea lui Benedict a lăsat scaunul papal liber pentru următorul Papă, ultimul înainte de sosirea acestor vremuri de restrişte, cel care, în lista Sfântului Malachia poartă numele de Petru Romanul. Conform profeţiei acestui sfânt irlandez: „În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul.” Aşadar, în timpul pontificatului acestui ultim papă, Roma şi Biserica sa îşi vor afla sfârşitul. Sintagma „Judecătorul cel de temut” este în general interpretată ca o referire la Ziua Judecăţii de Apoi.

Sfântul Malachia (1094-1148) a fost un mistic irlandez, despre care se spune că levita şi că avea darul vindecării şi al clarviziunii. În anul 1139, aflându-se în piaţa Sf. Petru din Vatican, unde aştepta să fie primit de Papă, Malachia a fost răpit în duh, timp în care el a avut revelaţia succesiunii papilor la scaunul pontifical, începând cu Celestin al II-lea, ce urma să fie ales în 1143, şi încheind cu cel de-al 111-lea Papă, care nu este altul decât Benedict al XVI-lea. În final, profeţiile Sfântului Malachia conţin unele referiri la ultimul Papă, cel de-al 112-lea, numit Petru Romanul. Unele surse sunt de părere însă că această adăugire a fost făcută mai târziu.
Sfântul Malachia a redactat viziunea pe care a avut-o într-o lucrare pe care a intitulat-o „Profeţie despre suveranii pontifi”, însă aceasta nu a devenit cunoscută decât patru secole şi jumătate mai târziu. Într-o zi a anului 1595, un preot francez din ordinul benedictin, Arnold de Wion, descoperă un manuscris îngălbenit în podul abaţiei Sfântul Benedict din Mantua, Italia. Titlul este misterios, însă numele autorului, Malachia O’Morgair, constituia el însuşi o garanţie a seriozităţii.
Cu toate acestea, în 1694 iezuitul Claude-Francois Menestrier a afirmat că acest text a fost opera unui şarlatan, al cărui scop era să favorizeze alegerea cardinalului Simoncelli de către Conclavul din 1590. Partizanii tezei lui Menestrier au observat că versetele referitoare la papii anteriori acelui conclav erau, după ei, mult mai precise decât următoarele. Totuşi, dacă admitem că este vorba de o fraudă, aceasta a eşuat, deoarece în 1590 a fost ales Papă cardinalul Sfondrati, sub numele de Grigore al XIV-lea.

Nu ne-am propus să facem aici exegeza celor 111 versete pentru a analiza autenticitatea acestei profeţii pe care noi o considerăm ca fiind incontestabilă. Amintim doar unele versete care sunt foarte sugestive. Astfel, Papa Benedict al XV-lea, cel care a ocupat scaunul pontifical în timpul Primului Război Mondial şi al epidemiei de gripă spaniolă care a devastat Europa, a fost caracterizat prin cuvintele: „religio depopulata” (religia depopulată).
Ioan Paul I (1978-1978): „De medietate Lunae” (Al semilunii). Naşterea, hirotonisirea sacerdotală şi episcopală a acestui papă au avut în timpul pătrarelor lunare.
„De labore solis” (Munca Soarelui) au fost cuvintele pe care Sfântul Malachia le-a asociat papei Ioan Paul al II-lea (1978-2005). Naşterea şi moartea acestuia au fost marcate de eclipse solare.

Papa Benedict al XVI-lea este caracterizat prin „De gloria olivae” (gloria măslinului). Versetul se referă probabil la ordinul călugărilor benedictini, care a avut o ramură numită „Olivetani”. Nu este exclusă asocierea fostului Papă cu religia iudaică ori cu poporul evreu, al cărui simbol este ramura de măslin. Este interesant de observat că Papa Benedict al XVI-lea este evreu de neam, conform criteriilor iudaismului, deoarece bunica sa pe linie maternă, Elisabeth Tauber, era evreică. Să ne amintim numeroasele eforturi ale Papei demisionar de a se apropia de comunitatea evreiască, mergând până la a asocia, cu aceeaşi dezaprobare, antisemitismul cu antiiudaismul, în discursul său de la sinagoga din Roma, ţinut în data de 17 ianuarie 2010.

Aşadar, cine este noul Papă, cel care, după ce a fost ales ca Vicar al lui Hristos, şi-a luat numele de Francisc I? Pe numele său adevărat Jorge Mario Bergoglio, actualul Papă vine din Argentina şi poartă veşmintele ordinului iezuit, fiind de aceea, după unii jurnalişti, candidatul perfect pentru împlinirea profeţiei Sfântului Malachia. Se ştie că acest ordin a fost creat în mod special în secolul al XVI-lea pentru a distruge Protestantismul în anii Reformei şi mult timp după aceea, fiind de multe ori asociat cu treburile „murdare” ale Bisericii Catolice.

Escatologul Tom Horn, coautor (împreună cu Chris Putman) al cărţii Petrus Romanus: The Final Pope is Here (Petru Romanul: Ultimul Papă a sosit), a prezis demisia papei Benedict al XVI-lea şi a afirmat că numirea lui Jorge Mario Bergoglio în funcţia de Pontif este o „împlinire fantastică a profeţiei”, adăugând că „apartenenţa sa la ordinul iezuiţilor este un aspect foarte important”.
Temându-se de împlinirea profeţiei, ce este bine-cunoscută la Vatican, cardinalii electori s-au străduit să evite alegerea candidaţilor la scaunul pontifical ce purtau numele Sfântului Petru. Astfel, doi dintre favoriţii la această funcţie care au fost „dezavantajaţi” din acest motiv au fost cardinalii Peter Kodwo Appiah Turkson din Ghana, Africa, care era favoritul numărul 1 în cursa alegerilor, şi Tarcisio Pietro Evasio Bertone, Secretarul de Stat şi numărul 2 în ierarhia puterii de la Vatican.
Cu toate acestea, unii autori susţin că, în ciuda prudenţei cardinalilor electori, profeţia s-a împlinit, iar sintagma „Petrus Romanus” i se potriveşte actualului Papă. În orice caz, el este italian prin naştere, deci „roman”, şi în plus, fiind membru al ordinului iezuit, care este condus de la Roma, este încă o dată „roman”. Se mai speculează că ar exista un verset pierdut al profeţiei lui Malachia, în care era anunţat un Papă numit simbolic „caput nigrum”, „Papă negru”. Francisc I este iezuit, iar aceştia poartă robe negre. În plus, ca iezuit, el este în mod direct subordonat Superiorului General al ordinului, care este numit „Papa negru”, şi prin urmare poate fi doar un „om de paie” al acestuia. O profeţie din secolul al XIII-lea a lui Werdin d’Orante vorbeşte atât de „Papa cel negru”, cât şi de „Papa cel alb”, care vor administra treburile Bisericii în vremurile din urmă.

Sfântul Francisc de Assisi a profeţit în secolul al XIII-lea: „Va exista un Papă care va fi ales în mod necanonic, care va provoca o mare schismă. Se vor predica diferite idei care îi vor face pe mulţi, chiar şi pe călugării din diferite ordine religioase, să se îndoiască şi chiar să se alăture ereticilor care vor face ca ordinul meu să se dezbine. Vor fi în acele vremuri aşa tulburări şi disensiuni, încât dacă acele zile nu vor fi scurtate, chiar şi cei aleşi vor putea să cadă în rătăcire.”La rândul ei, sfânta Anna-Maria Taigi a profeţit în secolul al XIX-lea că „Religia va fi persecutată, preoţii masacraţi, iar bisericile închise, dar numai pentru scurtă vreme. Sfântul Părinte va fi silit să părăsească Roma.”La începutul secolului trecut, Edgar Cayce a făcut şi el profeţia că după Benedict al XVI-lea va mai fi un singur Papă.

În ciuda aparenţei sale de om simplu şi popular, Bergoglio pare să ascundă multe secrete, ce vor ieşi fără îndoială la iveală în perioada următoare. Nu putem totuşi să trecem cu vederea faptul că asupra sa planează unele suspiciuni de colaborare cu junta argentiniană în 1976 şi de muşamalizare a unor cazuri de molestare şi ucidere a unor copii de către clerici catolici, el aflându-se pe lista ITCCS ca fiind unul dintre cei 30 de prelaţi acuzaţi pentru crime împotriva umanităţii.

Articol preluat din Programul taberei spirituale yoghine de vacanță Herculane 2013, apărut la Editura Shambala și tipărit la tipografia Ganesha

Pavel Corut catre B.O.R.

Scrisoarea lui Pavel Corut cu cele 25 de intrebari adresate patriarhului B.O.R. 

Scrisoarea lui Pavel Corut cu cele 25 de intrebari adresate patriarhului B.O.R. Daniel Ciubotea
Nu folosesc in scrisoarea mea rangurile de patriarh sau preafericit,deoarece ma adresez omului Daniel Ciubotea,asa cum il cunosc:inteligent,cult,framantat de responsabilitatile unei functii aflata in contradictie cu propria constiinta de personalitate complexa si evoluata,din acest secol luminos.Sunteti primul om din aceasta tara care poate clarifica gravele contradictii din mintile a milioane de adepti judeo-crestini si va rog respectuos s-o faceti.In acest scop ,va rog sa folositi un post de televiziune,cu un anunt prealabil,care sa concentreze atentia celor interesati,pentru a raspunde urmatoarelor intrebari din sfera d-voastra de activitate:

1.Dumnezeu este autorul gravelor infractiuni descrise in Biblia aprobata de sinodul BOR,cum ar fi pruncucidere,genocid,instigare la fratricid si paricid,instigarea la inselaciune si furt,protejarea unor incestuosi,proxeneti si perversi,doritor de sacrificii umane etc.?Chiar si cel mai putin cult om din aceasta tara crede ca Dumnezeu poseda cele mai nobile insusiri de personalitate,cum ar fi creativitate,autocunoastere,moralitate desavarsita,non-violenta etc.Cum sa intelegem noi,oamenii simpli,modelul abominabil de Dumnezeu pe care ni-l oferiti prin Biblie,mai ales prin Vechiul Testament?Sa ne comportam la fel de infractional?Nu putem,deoarece suntem oameni civilizati,creatori si morali.Ce cred copiii nostri,carora le bagati religia cu de-a sila in cap,despre acest model?Nu cumva,prin punerea faptelor abominabile din Biblie in sarcina lui Dumnezeu,savarsiti o grava blasfemie?Nu cumva,in textul original al Bibliei,nu era vorba de Dumnezeul nostru perfect,ci de niste abominabili zei ai salbaticilor israeliti,cum ar fi Sabaot,Iahve,Adonai,Eli,Elohim?Daca raspunsul este afirmativ,cum va permiteti sa savarsiti o blasfemie atat de cumplita si sa faceti partasi la ea naivii religiosi care va cred slujitorul Domnului?

2.Stiintele au demonstrat ca molecula noastra de Univers,veche de circa 13,5 miliarde de ani,contine cateva sute de miliarde de galaxii aflate in expansiune prin spatiul universal.Galaxia noastra,Calea Lactee,are un diametru de 100.000 de ani-lumina,astfel ca sistemul nostru solar,cu un diametru maxim de 13,5 miliarde de kilometri,pare un bob de orez situat intr-un brat interior al ei,in vecinatatea stelei Betelgeusa,din constelatia Orion.In aceste conditii,cum putea Dumnezeul Universului cobori pe un fir de praf numit Terra,sa devina mai mic decat un microb,pentru a crea cele expuse in Biblie?Nu cumva Dumnezeu este mult mai grandios decat maruntii zei Elohim si Sabaot imaginati de anticii israeliti?Daca zona noastra de Univers are 13,5 miliarde de ani,Soarele nostru 4,5 miliarde de ani si Pamantul,4,4 miliarde de ani,cum va explicati ca Biblia,pretins inspirata divin,afirma ca geneza universala a avut loc in anul 3760 i.e.n?La acea data,pe teritoriul tarii noastre existau comunitati de europizi,egiptenii aveau doua regate,sumerienii si pelasgii scriau etc.Care este adevarul despre geneza universala,cel din Biblie sau cel descoperit de stiinte?

3.Conform evangheliilor canonice,aprobate de institutia pe care o conduceti,judeul Jeshua,zeificat ulterior sub numele de Isus Christos,credea in zeii abominabili din Vechiul Testament si in miturile infirmate de stiinte din acest text.Conform Talmudului,Jeshua a fost procreat de o jidoavca,Miriam,inainte de casatorie,din relatii sexuale cu soldatul roman Pandera.Nici o sursa istorica serioasa nu-l mentioneaza pe Jeshua.Cum poate un individ semisalbatic,inchinator la zeii abominabili din Vechiul Testament,total necunoscator cu privire la modul de aparitie si functionare a sistemului nostru universal,sa fie declarat fiul lui Dumnezeu,ba chiar si Dumnezeu?De cand un soldat roman,Pandera,a ajuns Sfantul Duh?Putea Sfantul Duh sa se coboare din plan divin ,sa fecundeze o jidovcuta semisalbatica,in contra propriei porunci precizata in Biblie si in apocriful lui Enoh?De ce timp de 325 de ani ,pana la conciliul de la Nikeia,Jeshua a fost considerat numai un reformator religios,apoi a fost declarat fiul lui Dumnezeu si parte din Divinitatea vazuta,in mod monstruos si irational,ca o ,,sfanta treime"?Nu cumva imparatul Constantin a amenintat cu moartea episcopii de la acest conciliu,sa voteze aceasta blasfemie?De altfel,Jeshua a afirmat mereu ca este fiu de om si-l numea tata pe unul din zeii salbatici israeliti,Eli.Conform evangheliilor canonizate,Jeshua a intrebat simplu,omeneste,plin de disperare Eli,Eli,de ce m-ai parasit?Credeti ca un fiu al lui Dumnezeu ar fi trait ca un salbatic,s-ar fi lasat torturat si ar fi invocat ajutorul unui zeu tribal israelit?

4.Conform evangheliei dupa Matei,Miriam a avut sapte copii:Jeshua,Jacob,Iosif,Iuda,Simon,Melha si Esa.Cum se face ca la conciliul de la Efes,Miriam a fost declarata Fecioara si Maica Domnului?Aveau salbaticii episcopi competenta de a face o astfel de declaratie ori au savarsit o blasfemie?O femeie care a nascut sapte prunci poate fi fecioara?

5.Toti oamenii de stiinta care au civilizat Umanitatea au facut minuni palpabile,care demonstreaza ca au fost soli divini,trimisi sa ne lumineze mintile si sa ne modeleze moral personalitatile.Numai in ultimii 200 de ani,dupa ce teroarea judeo-crestina a mai slabit,acesti soli divini ne-au oferit minuni cum ar fi energia electrica,telefonul,radioul,becul electric,televizorul,avionul,elicopterul,motorul cu explozie,racheta spatiala,statia orbitala etc.Dumneavoastra cum probati pretentia de slujitori ai lui Dumnezeu?Aveti vreo legitimatie semnata de insusi Dumnezeu?Ati facut vreo minune?In caz afirmativ,aratati ce minuni ati savarsit!Sugestionarea si conditionarea psihica a naivilor religiosi nu este o minune,ci o actiune negativa,care poate duce la alienare,deoarece preotii nu cunosc psihicul uman.

6.Daca Jeshua zis si Isus Christos a fost fiul lui Dumnezeu,de ce promisiunea lui de a cobori imparatia cerurilor pe Pamant,in timpul vietii apostolilor,nu s-a confirmat?De ce secta religioasa notri,din care a derivat judeo-crestinismul,s-a divizat in 15-20 de culte si secte care s-au confruntat si se confrunta violent?De ce Isus Christos n-a oprit crestinii sa se dezbine si sa se lupte intre ei?De ce Isus Christos a permis ca,in numele sau,sa fie ucisi circa un miliard de pamanteni?Isus Christos a fost fiul lui Dumnezeu sau un mistic judeu semisalbatic,asa cum erau toti oamenii in urma cu 2000 de ani?

7.Jeshua a recomandat adeptilor sa nu se inchine in public,ca fariseii,ci in cea mai linistita camera a lor.Primur martir al crestinatatii,sfantul Stefan ,a fost lapidat de farisei pentru ca le-a strigat un adevar de necontestat- Cel Atotputernic nu incape in constructie facuta de mana omeneasca.Daca fondatorii religiei judeo-crestine v-au spus clar sa nu faceti lacase de cult,de ce cheltuiti banii populatiei pe constructii faraonice?De ce puneti naivii sa se inchine la intalnirea unor biserici?De ce va incalcati propriile dogme?

8.Fondatorul religiei d-voastra,Jeshua v-a recomandat sa nu adunati averi pe Pamant,ci in ceruri.De ce incalcati aceasta porunca,spoliind populatia in mod direct,prin taxe religioase si indirect,cu ajutorul statului ai carui lideri i-ati corupt la acest gest incorect?Ce avere poseda BOR in prezent si din ce surse a strans-o?Cate miliarde de euro a primit BOR de la statul roman ,prin retrocedari,donatii,subventii si ajutoare salariale?Ce faceti cu aceste averi d-voastra,,,slujitorii Domnului Isus Christos"?De ce luati taxe si de la oamenii care nu va imbratiseaza ideile,folosind forta coercitiva si fiscala a statului?E corect?

9.Daca Dumnezeu a creat tot ce exista in Univers,cine a creat personajele malefice antidivine satan,diavol,drac,demon etc.?Si-a creat Dumnezeu adversari?Daca au aparut din alta parte,de ce Dumnezeu nu-i distruge?In slujbele d-voastra,spuneti ca Dumnezeu l-a surpat pe diavol.Daca l-a surpat,cum se face ca,ulterior,sustineti ca exista?Nu cumva ,prin inventarea diavolului,vreti sa explicati si sa scuzati defectele omenesti?Nu cumva slujitorii religiosi si cei indoctrinati de ei creaza diavoli cu imaginatia lor,lansandu-i in mentalul colectiv,sub forma de entitati psihoenergetice receptabile telepatic de persoane nevinovate?Nu cumva aceasta este cauza multor alienari si crime justificate religios?Sa va amintesc cati oameni au fost ucisi de fanaticii religiosi in Romania,numai in ultimii 20 de ani?

10.Religia judeo-crestina practica cea mai cumplita forma de rasism,rasismul justificat divin.Ea afirma ca un singur popor terran,evreii,a fost ales de Dumnezeu si o singura tara ,Israelul,este sfanta.Acest fapt creaza sentimente de frustrare si de inferioritate copiilor nascuti in alte tari si popoare,precum si resentimente la adresa poporului evreu.E adevarat ca evreii sunt singurul popor ales de Dumnezeu si tara lor,singura tara sfanta?Daca e adevarat,cum se explica ca,dupa aparitia acestei afirmatii,evreii au fost prigoniti in intreaga lume?Dumnezeu e sadic,sa-si supuna poporul ales la suferinte?Cum se explica faptul ca in Israel n-a fost si nu exista pace,desi e ,,tara sfanta"?Cum se explica faptul ca arienii,o rasa nealeasa de Dumnezeu si necreatoare de religii,au facut cele mai multe minuni din ultimele doua secole?Ei au inventat motorul cu aburi,motorul cu explozie,becul electric,telefonul,radioul,televizorul,avionul etc.Cine i-a inspirat sa faca aceste lucruri bune,daca nu Dumnezeu?De ce Dumnezeu n-a inspirat indivizi din ,,poporul ales" sa descopere si sa inventeze bunuri si valori civilizatoare?E Dumnezeu un salbatic care se da cu capul de ziduri ca rabinii sau un civilizator de oameni?

11.Cum explicati aparitia celor trei rase principale,europida,negroida si mongoloida,fiecare cu subrasele ei ,fiecare cu patru grupe sangvine,cu Rh pozitiv si negativ,din cuplul primordial Adam si Eva,de o singura rasa,cu o singura grupa sangvina si cu un singur tip de Rh?Puteau aparea rasele actuale numai in ultimii 5760 de ani?Cum se explica faptul ca scrieri sumeriene si carpatine anterioare genezei biblice vorbesc deja despre mai multe rase?Nu cumva crearea cuplului primordial Adam-Eva si pacatul originar savarsit de ei este o poveste puerila,pe care n-o mai cred nici retardatii mintal?De unde si-a luat Cain sotie,daca singura femeie de pe Terra primordiala era mama sa Eva?Cum s-a inmultit lumea din Adam si Eva?Prin incest repetat nu se putea,deoarece ar fi dus la degenerarea si disparitia Omenirii dupa cateva generatii.

12.Religia judeo-crestina se bazeaza pe frica de Dumnezeu.In textul original al Bibliei,Moise afirma ca zeul tribal Iahve a venit sa bage spaima in desfranatii israiliti semisalbatici,pentru a-i face ascultatori,dar calugarul Ieronim a facut identificarea dintre Iahve si Dumnezeu,cu ocazia traducerii Bibliei in limba latina in secolul 3 e.n.Iahve este Dumnezeu?Trebuie sa ne temem de Dumnezeu ori sa-i acordam toata increderea noastra?Psihologia a demonstrat ca frica este un sentiment negativ,care naste din ura la adresa celui care infricoseaza.Ne invatati sa-l uram pe Dumnezeu?In timpul modern,nici animalele nu se dreseaza cu frica.Cu atat mai putin ,nu putem educa oamenii cu spaime.

13.Conform apocrifelor biblice,Jeshua zis si Isus Christos s-a nascut la data de 28 martie in Nazaret,iar pana in secolul 4 e.n. ziua lui de nastere s-a sarbatorit pe 18 aprilie si pe 29 mai.De ce ati schimbat locul nasterii lui in Betleem,unde n-a fost nici un recensamant in acel an?De ce ati schimbat data nasterii pe 25 decembrie,de Craciunul arian sau de sarbatoarea Sol invictus?Ce semnifica acest fals probat cu propriile d-voastra documente?Conform evangheliilor canonice,Jeshua zis Isus Christos a fost rastignit la doua zile dupa terminarea Pesahului ebraic,la o data fixa ,deci.De ce schimbati in fiecare an ziua mortii si invierii?Sarbatoriti ,de fapt,un anumit eveniment astronomic care nu are nimic de-a face cu povestea evanghelica?

14.D-voastra,judeo-crestinii,va arogati dreptul de a judeca morala adeptilor si folositi sintagma inselatoare morala crestina.Ce fel de modele morale indicati mirilor in ziua cununiei?Mirelui ii spuneti sa se poarte ca patriarhul Avraam,un proxenet care-si trimitea sotia sa se prostitueze cu faraonul,un tip lipsit de orice credinta in Dumnezeu si predispus la orice compromis pentru a supravietui si a castiga.Miresei ii recomandati sa se veseleasca ca Sara,o femeie desfranata,care intretinea relatii sexuale contra cost cu faraonul si a incercat sa procedeze la fel cu regele Abimeleh.Ii mai recomandati miresei sa se inmulteasca,ca Rasela,o idolatra care se inchina la terafimi(serafimi)din lut,o hoata care a furat idolii parintesti si o mincinoasa care si-a mintit tatal pentru a pastra idolii.Le mai recomandati ca exemplu de moralitate pe Iacob-Israel,un excroc care i-a luat fratelui sau dreptul de mostenire pentru un blid de linte,si-a inselat tatal pentru a-i fura binecuvantarea si averea,si-a inselat socrul pentru a-i lua turma,apoi s-ar fi luptat si cu insusi Dumnezeu.
Biblia abunda in fapte imorale savarsite inclusiv de Jeshua zis Isus Christos.De pilda,Jeshua a blestemat un smochin sa se usuce pentru ca,intamplator,nu avea rod cand ii era lui foame.Jeshua a blestemat toate orasele in care n-a fost bine primit.Jeshua bea cot la cot cu scursurile societatii.Jeshua a amenintat Omenirea ca a venit sa semene dezbinarea chiar si in familii iar amenintarea lui s-a confirmat.Jeshua nu se spala pe maini inainte de a manca etc.Evanghelia e plina de imoralitatile si manifestarile orgolioase ori misogine ale ,,iubitorului de oameni"Jeshua.
Vechiul Testament abunda in crime,jafuri,tradari,furturi,inselaciuni,silnicii,omoruri.Aceasta este morala judeo-crestina?

15.Daca preotii sunt slujitorii Domnului,de ce savarsesc infractiuni si fapte imorale,incepand de la blasfemii si terminand cu perversiuni sexuale?De ce BOR a tacut malc atunci cand guvernarea crestin-democratica a legalizat homosexualitatea,o fapta profund imorala si interzisa de legile divine,dar se opune legalizarii prostitutiei,o practica naturala?BOR este interesata sa se dezvolte homosexualitatea?De ce?De ce d-voastra,ca patriarh,n-ati exclus din breasla monahala calugarii homosexuali dovediti cu probe,ci i-ati mutat de colo,colo?

16.Cum se explica faptul ca,dupa introducerea religiei in scoli si o agresiva propaganda religioasa,faptele imorale si infractionale au crescut in natiunea noastra,incepand de la copii si adolescenti?Au crescut jafurile,perversiunile sexuale,consumul de droguri si alcool,libertinajul public,coruptia politicienilor sprijiniti de BOR etc.Sa credem ca BOR este o simpla organizatie de tip mafiot,care nu are nimic in comun cu Divinitatea,ci isi vede numai de afacerile ei?

17.De ce BOR nu este interesata de viata cetatenilor tarii?In 20 de ani de dezmat religios,BOR s-a imbogatit peste masura,preotii s-au imbogatit,numarul bisericilor a crescut vertiginos,dar nivelul de trai al cetatenilor a scazut dramatic.In aceasta perioada,natiunea noastra a pierdut un milion de oameni morti si doua milioane de emigranti.Pentru cine a facut BOR atatea biserici,daca natiunea moare sub ochii nepasatori ai preotilor?

18.Religia judeo-crestina practica magia prin contingenta si alte falsuri similare?De exemplu,de ce spoliaza naivii care ating moastele unor indivizi pretinsi sfinti,falsul brau al Maicii Domnului,icoane pretins facatoare de minuni?Toate aceste fapte constituie infractiuni de inselatorie si trebuie pedepsite conform legii penale romane.De ce icoanele si moastele n-au produs ploi la nevoie si nu le-au putut opri cand a trebuit?Nu-i o salbaticie sa pui oamenii sa se inchine la niste ciolane ale unor necunoscuti din trecutul salbatic si la niste lemne vopsite?Unde vreti sa duceti acest neam?In sclavagism?De cand sunt cetatenii robii lui Dumnezeu si nu oamenii lui Dumnezeu?

19.De ce judeo-crestinismul se adreseaza Divinitatii nepoliticos,la persoana a doua singular,tutuindu-l pe Dumnezeu,de parca ar fi pascut porcii impreuna?De ce,in schimb,foloseste formula Domnia Voastra pentru niste vremelnici lideri pacatosi cat incape?Cum sa va ajute Dumnezeu,daca il insultati in toate felurile posibile?

20.De ce amenintati mereu oamenii cu sfarsitul lumii terrane?Apocalipsa lui Ioan,un delir al unui nebun mistic,este o astfel de amenintare.Omul amenintat sufera psihic,se teme,se demobilizeaza de la invatatura si munca,isi dezvolta asteptari negative care il imbolnavesc si il ucid.Cate astfel de crime au pe constiinta preotii judeo-crestini?Ati amenintat ca,in anul 2000,va veni Isus Hristos calare pe un nor,sa judece populatia.Acum amenintati ca sfarsitul lumii va veni pe 21.12.2012.Ce va fi la acea data?

21.Care este pozitia d-voastra fata de astrologie,vrajitorie,samanism si superstitii?De regula,in ziare si reviste,stirile religioase apar alaturi de astfel de informatii iar diverse calugarite concureaza cu tigancile vrajitoare la inselat naivii cu pretinse minuni.

22.Care este pozitia d-voastra fata de constructia faraonica si inutila,botezata pompos catedrala mantuirii neamului?Neamul nostru se va mantui cu niste ziduri scumpe sau cu credinta,cunoastere,creatie si comportare morala?Cat va costa aceasta sandrama mistica si de unde sunt banii cu care o veti ridica?De ce ati luat bani de la gura flamanzilor,prin intermediul statului,pentru a construi aceasta monstruozitate inutila?Chiar nu intelegeti ca Omenirea se indreapta catre viitor,astfel ca,peste cateva decenii,nimeni nu va mai avea nevoie de biserici si catedrale?La primul contact stabil cu extraterestrii,toate religiile se vor prabusi iar acest contact este iminent.

23.V-ati dat seama ca bisericile contribuie la raspandirea bolilor infectioase,prin sarutarea icoanelor si folosirea unei singure lingurite pentru cuminecatura?Oamenii nu realizeaza ca au luat microbii,deoarece nu se imbolnavesc imediat,ci dupa o perioada de incubatie a virusilor.Ce veti face?Veti continua sa imbolnaviti lumea?

24.Judeo-crestinismul este monoteist sau politeist?Daca e monoteist,cum se face ca incercati sa-l inlocuiti pe Dumnezeu cu diverse constructii speculative,inventate de salbaticii din urma cu 16 secole si ati creat un intreg panteon de zei numit sfinti?Nu sunt prea multi pentru sanatatea mintala a practicantilor?

25.Preotii sunt prestatori de servicii religioase platite de populatie,deci,liberi profesionisti.E cinstit ca ei sa ia si salarii de la stat?Sunt ei cinstiti cand iau taxele de la populatie,atat fata de oameni,cat si fata de Patriarhie?Nu cumva majoritatea preotilor inseala si populatia si Patriarhia,bagand in buzunar sumele incasate?Ce faceti d-voastra cu salariul de la stat,caci primiti tot ce va trebuie gratis.Cand veti decide sa renuntati la salarii si subventii statale?

Domnule Daniel Ciubotea,poporul care v-a dat un cec in alb vrea sa afle multe de la d-voastra,in mod direct,cum a discutat si cu cel mai important om in stat,presedintele Romaniei.Aveti urmatoarele posibilitati de actiune;
1.Va faceti ca ploua,sperand ca,peste spusele mele,se vor asterne tacerea si uitarea.In acest caz,gresiti enorm,caci voi relua periodic intrebarile,din ce in ce mai multe si mai incisive iar populatia va fi nemultumita ca patriarhul nu vine la televizor sa clarifice problemele.
2.Puteti trimite un purtator de cuvant sa balmajeasca niste vorbe masluite.Populatia va fi dezamagita de lasitatea d-voastra.
3.Va luati inima in dinti si,folosindu-va inteligenta,puteti incerca sa pacaliti populatia,dand raspunsuri pe langa intrebari.Majoritatea vor descoperi ca-i inselati si va vor taxa fara mila.
4.Nu-mi plac revolutiile,dar,daca raspundeti cinstit la aceste intrebari,veti destrama perfidele mituri salbatice ale judeo-crestinismului.Atunci voi striga in gura mare ca sunteti OM.
Va asteptam cu nerabdare,la dezvaluiri,nu la confruntari violente.

(Fragment din cartea,,Zamolxe Arianul" de PAVEL CORUT)

Industrializarea si Lumea Satului.

TRANSFORMAREA SOCIETATII

2.1. Noile realitati social-economice. Politica de industrializare. O data cu inlaturarea monarhiei, Romania a devenit un stat totalitar, cu un sistem politic de tip stalinist, bazat pe concentrarea puterii in mania unui singur partid: P.C.R., condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Linia economica impusa fortat de Moscova, cu sprijinul guvernului Groza, s-a bazat pe o intensa propaganda, dublata de popularizarea modelelor sovietice. Impunerea modelului sovietic (sovietizarea) in economie s-a bazat pe cateva componente importante: inlocuirea proprietatii private cu proprietatea de stat prin nationalizarea mijloacelor de productie, colectivizarea agriculturii si etatizarea bancara, centralizarea economica si planificarea cincinala (mai intai s-au impus doua planuri anuale, in 1949 si 1950, iar din 1951 s-au introdus planurile cincinale, principalul instrument al politicii de dezvoltare centralizata si de control asupra economiei si societatii). Unele realizari au fost abil folosite de propaganda regimului pentru a stimula munca peste norma. Modalitatile prin care s-a pus in practica aceasta politica au fost santierele tineretului (Bumbesti-Live­zeni, Salva-Viseu etc.) si munca in echipa a brigadierilor, asemenea stahanovismului rusesc. In 1951 s-a instituit distinctia Erou al Muncii Socialiste.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT 

Un prim pas in transformarea economiei I-a reprezentat acordul cu URSS semnat la 8 mai 1945, prin care se infiintau sovromurile. Intreprinderi mixte romano-sovietice, acestea erau in realitate forme mascate de spoliere a tarii, functionand exclusiv in favoarea Moscovei. Prin Legea din 11 iunie 1948 privind nationalizarea principalelor mijloace de productie, au fost confiscate, intr-o prima etapa, peste 1.000 de intreprinderi industriale si miniere, cu capital romanesc sau strain.  Practic, de acum inainte, proprietatea privata in industrie era trecuta in administrarea statului, care schita, prin intermediul planurilor unice si al Comisiei de Stat pentru Planificare, obiectivele de realizat. Odata cu racirea treptata a relatiilor romano-sovietice, dupa 1958, accen­tuata de incercarea Moscovei de impunere a Planului Valev, in 1964, prin care Romania era menita sa fie doar o furnizoare de produse agrare pentru tarile CAER (organism de cooperare  economica a tarilor comuniste infiintat in 1949, prin care, de fapt, se realiza controlul URSS asupra economiei statelor socialiste), industrializarea devenea o necesitate organica a regimului. Acest fapt va avea consecinte dramatice dupa 1980, industrializarea avand un caracter voluntarist, care nu tinea cont de nevoile si resursele reale ale tarii. Investitiile au inceput sa fie orientate precumpanitor spre industria grea, infrastructura si petrochimie. Nevoia de fonduri pentru aceste investitii a fost dublata insa de rationalizari drastice ale consumului populatiei, astfel incat asistam lent, dar sigur, la conturarea unui decalaj evident, in ceea ce priveste nivelul de trai, intre Romania si alte state comuniste. Imprumuturile financiare contractate la diferite organisme internationale au fost rambursate cu mari eforturi, mai ales datorita ambitiei regimului national-comunist al lui Nicolae Ceausescu de a le finaliza in scurt timp. Desi Romania anuntase, ca pe o mare victorie, incheierea platii datoriei externe in martie 1989, criza la toate nivelurile se acutiza tot mai rapid, iar regimul se gasea intr-o izolare diplomatica, chiar in cadrul blocului comunist.

2.2. Colectivizarea si lumea satului. La 23 martie 1945, guvernul Petru Groza legifera noua reforma agrara, prin care erau expropriate 1.468.946 ha (a noua parte din suprafata agricola a tarii), cu care erau improprietarite 917.777 familii de tarani. Fostii proprietari isi puteau pastra, deocamdata, doar 50 ha de teren. Aceasta masura, cu care erau de acord toate partidele, a urmarit un scop mai curand politic decat economic: inlatu­rarea marilor proprietari de pamant, incercandu-se astfel o atragere a taranimii de partea comunistilor. Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 a decis transformarea socialista a agriculturii, altfel spus, lichidarea completa a micii proprietati rurale prin colectivizarea agriculturii dupa model sovietic. In rezolutia acestei plenare se afirma: "politica noastra fata de taranime trebuie sa fie clara: ne sprijinim pe taranimea saraca, strangem alianta cu taranimea mijlocasa si ducem o lupta neintrerupta impotriva chiaburimii". Acum au luat nastere, dupa modelul sovietic al colhozurilor, gospodariile agricole de stat (GAS), cooperativele agricole de productie (CAP), precum si "intovarasirile", ca forma intermediara, intre cele doua forme de proprietate. Cu toata campania de amenintari, intimidari si abuzuri comise pentru a convinge micii proprietari rurali sa-si cedeze pamanturile, rezistenta taranimii la colectivizare a fost mare. Pentru realizarea colectivizarii, dupa anul 1953, autoritatile comuniste au facut apel la organele de represiune, justitie, administratie si la un urias aparat de propaganda, in scopul convingerii taranilor de "binefacerile" sistemului comunist in agricultura, metodele dure alternand cu diferite promisiuni. Aceasta politica, de brutalitate si concesii temporare, a fost dublata de o continua presiune fiscala, in privinta platii cotelor, din ce in ce mai mari, si de masuri punitive. La 27 aprilie 1962, Gheorghiu-Dej anunta oficial incheierea procesului de colectivizare a agriculturii, 3.201.000 de familii din mediul rural fiind incadrate in structuri colectiviste, ceea ce reprezenta circa 96% din suprafata agricola a tarii. Consecintele sociale pe termen lung au fost nefaste, determinand un adevarat "exod rural" (migratia masiva a taranilor spre orase). In acelasi timp, concentrarea pamantului a creat premise pentru modernizarea agriculturii.

2.3. Economie si viata cotidiana in statul comunist. A doua jumatate a secolului al XX-lea a insemnat pentru societatea romaneasca perioada unui experiment esuat: comunismul. Acesta a marcat insa viata a milioane de oameni si a determinat inapoierea economica a tarii, distrugerea valorilor traditionale, mutatii profunde in plan psihologic si social in general. In economie, instaurarea controlului puterii comuniste a inceput cu nationalizarea  intreprinderilor, bancilor, societatilor de asigurari, magazinelor, cabinetelor medicale si spitalelor, circa 10 000 de obiective economice fiind expropriate fara despagubire. Locuintele, indeosebi cele apartinand categoriilor medii si instarite nu au facut, de asemenea, excep­tie de la masurile de confiscare. Prin colectivizarea agriculturii, puterea comunista a urmarit vulnerabilizarea taranilor in fata noilor structuri politice, precum si exploatarea acestui domeniu in vederea asigurarii resurselor necesare sustinerii procesului de industrializare a tarii, Indus­trializarea fortata a creat adevarati "colosi" industriali (combinatele de la Galati, Slatina. Calarasi etc.), mari consumatori de materii prime si energie. Dezvoltarea platformelor industriale si mutatiile din lumea satului au provocat o miscare de amploare de reducere a populatiei rurale in favoarea celei urbane, ceea ce a afectat insa profund traditiile si valorile satului. Dupa 1970, continuarea industrializarii fortate in conditiile deteriorarii climatului economic mondial si initierea unor constructii megalomanice, care solicitau eforturi financiare uriase (Canalul Dunare-Marea Neagra, Transfagarasanul, Hidrocentrala Portile de Fier, Casa Poporului din Bucuresti), au determinat cresterea fara precedent a datoriei externe a tarii, achitata cu pretul rationalizarii drastice a tuturor produselor ce tineau de consumul populatiei (alimente, medicamente, energie electrica si termica, gaze naturale) si sacrificarii nivelului de trai al populatiei.

2.4. O societate controlata. Fiecare moment din viata unui locuitor al Romaniei era supravegheat de institutiile statului, iar inregimentarea politica era instituita de la varste fragede. Astfel copiii din gradinite erau cuprinsi intr-o organizatie politica specifica, numita "Soimii Patriei", prin care erau educati in spiritul devotamentului fata de partid si conducatorul acestuia. De la varsta de sapte ani, elevii deveneau, fara exceptie, membri ai Organizatiei Pionierilor, care urmarea aceleasi scopuri de manipulare si control. Costumele obligatorii ale organizatiilor de copii indicau, de asemenea, tendinta de anihilare a personalitatii si uniformizare a membrilor societatii. La 14 ani, pionierii treceau intr-o noua etapa sociala si politica, devenind membri ai Uniunii Tineretului Comunist (U.T.C.) pregatindu-se pentru a deveni "oamenii noi" pe care regimul dorea sa ii creeze. Dupa varsta de 18 ani, adultii puteau fi membri ai Partidului Comunist Roman sau, in functie de locul de munca, erau incadrati in organizatiile sindicale aflate, de asemenea, sub controlul P.C.R. Viata privata era supravegheata indeaproape, prin masuri care lezau adeseori demnitatea umana, asa cum au fost cele privind controlul nasterilor. Alimentatia populatiei era stabilita prin masuri "rationale", instituite prin legi speciale. Munca "voluntara" sau "patriotica" in folosul statului era, de fapt obligatorie, fiind reglementata la un anumit numar de zile pe an. Construirea marilor cartiere de locuinte din zonele urbane, dincolo de necesitatea de a asigura adapost pentru masele de muncitori, era si o forma de a tine sub supraveghere, in spatii limitate, un mare numar de persoane, in vreme ce distrugerea unor sate si comasarea fortata a locuitorilor in centre rurale, practicata in anii '80, a urmarit acelasi scop.

STALINISM - COMUNISM

ROMANIA POSTBELICA. STALINISM, NATIONAL-COMUNISM

SI DISIDENTA ANTICOMUNISTA

1. IMPUNEREA MODELULUI SOVIETIC

1.1. Tranzitia spre comunism. Initial, actul de la 23 august 1944, prin care Romania a iesit din razboiul impotriva Natiunilor Unite, a reprezentat o speranta in perspectiva reinstaurarii vechiului regim democratic interbelic. Din pacate insa, urmarea imediata a evenimentelor a constituit-o ocuparea Romaniei de catre trupele Armatei Rosii. Principalii artizani ai arestarii maresalului lon Antonescu, in frunte cu regele Mihai si generalul Constantin Sanatescu, maresalul Palatului, nu aveau cum sa ia in calcul o asemenea consecinta, cu atat mai mult cu cat doi dintre liderii comunisti, Lucretiu Patrascanu si Emil Bodnaras, au fost la curent cu desfasurarea actiunii. Sistematic si organizat, beneficiind de sprijinul tacit, dar total, al Moscovei, PCR avea sa demareze, in toamna anului 1944, lupta pentru acapararea struc­turilor de putere ale tarii. Daca in primul guvern, format in seara zilei de 23 august 1944 si condus de generalul Constantin Sanatescu, era un singur comunist (Lucretiu Patrascanu), in cel de-al doilea guvern Sanatescu, Frontul National Democrat (o alianta de mici partide de stanga aflate sub controlul total al comunistilor) detinea mai multe portofolii, printre care si cel de vicepre­sedinte al Consiliului de Ministri (Petru Groza). La 6 decembrie 1944, era insta­urat un nou guvern, prezidat de generalul Nicolae Radescu, in fapt o ultima incercare, nereusita, de stavila impotriva tavalugului sovietic. Si in acest guvern, comunistii si aliatii lor erau bine reprezentati; mai mult chiar, detineau unele ministere cheie (ministerele justitiei, muncii, educatiei nationale, comunicatiilor) si vicepresedintia Consiliului de Ministri.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT 

Drumul spre puterea executiva al PCR este jalonat de o conjunctura internationala favorizanta. La inceputul anului 1945, victoria Natiunilor Unite devenise inevitabila. In aceste conditii, liderii PCR au fost chemati la Moscova, unde li s-a cerut sa rastoarne guvernul Radescu. Desi conferinta de la Ialta adopta Declaratia cu privire la Europa eliberata, Stalin a cerut imperativ ca regele Mihai sa-i aduca la putere pe comunisti. PCR a trecut la indeplinirea planului de preluare a puterii politice. De acum inainte, au fost urmarite ca obiective imediate crearea unor puternice tensiuni intre populatie si administratia locala (tensiuni legate de apropiata reforma funciara), inlaturarea prin forta a unor prefecti si primari considerati reactionari, organizarea unor "greve spontane" de catre sindicatele comuniste (ceferisti, tipografi), totul fiind dublat de o furibunda campanie de presa indreptata impotriva a tot ce reprezenta trecutul interbelic. In urma interventiei directe a comisarului sovietic Andrei Visinski la regele Mihai, in fapt, un adevarat act de forta in relatiile internationale, s-a obtinut si rezultatul urmarit: instaurarea la 6 martie 1945 a unui guvern procomunist, condus de Petru Groza. Avocat si proprietar care afisase in perioada interbelica idei nationaliste si democratice, Groza era si liderul unui minuscul partid taranesc, tocmai bun pentru a gira un cabinet in care comunistii aveau majoritatea, dar nu detineau functia de prim-ministru. La 13 martie 1945, noile autoritati au preluat Transilvania de nord-vest (in fapt eliberata de armata romana inca din octombrie 1944) si au realizat reforma agrara promisa. Practic, din acest moment drumul comunizarii Romaniei era deschis. In toate judetele au fost numiti prefecti din randul comunistilor, fara reprezentanti ai PNT sau PNL. Cu ajutorul ministrului justitiei, Lucretiu Patrascanu, a fost elaborata o noua legislatie, in mare parte de inspiratie sovietica, pentru a epura din viata publica pe toti cei ce se opuneau acapararii puterii de catre PCR (la 30 martie 1945 a fost impusa legea epurarii institutiilor statului, prin care, sub pretextul inlaturarii celor care au colaborat cu regimul antonescian si cu Germania nazista, au fost excluse din institutiile de stat persoanele care se opuneau comunizarii tarii). Aceasta legislatie, aparuta inca din toamna anului 1944, a facilitat inlaturarea din viata publica a elitei intelectuale si a fost dublata abil de o agresiva campanie de demascare in presa a "elementelor reactionare". Este adevarat ca PCR s-a folosit de un amplu curent de opinie, existent si in Occident, privind inlaturarea tuturor celor care, sub diferite forme, colaborasera cu regimurile politice de dreapta. Locul acestora a fost ocupat initial de oameni de cultura cu vederi de stanga (nu neaparat comuniste), dispusi la diferite compromisuri cu puterea nou instalata.

Programul PCR de comunizare a tarii a avut de infruntat in plan politic doua mari obstacole: monarhia si partidele politice. In contextul nerecunoasterii guvernului Petru Groza de catre SUA si Marea Britanie si luand act de numeroasele incalcari ale prevederilor constitutionale, regele Mihai intra, in august 1945, in "greva regala", cerandu-i lui Petru Groza sa demisioneze. Acesta a refuzat, fiind incurajat de reprezentantii sovietici din Comisia Aliata, condusa de facto de generalul locotenent sovietic Vladislav P. Vinogradov. Regele s-a retras din viata politica, refuzand sa mai semneze actele emise de guvern, in speranta ca va determina astfel inlaturarea acestuia. Iluzorie speranta, deoarece Moscova sustinea guvernul Petru Groza si PCR. Refuzul regelui Mihai nu a avut astfel consecinte majore, deoarece regimul instaurat a pus in vigoare, fara semnatura regelui, actele legislative emise. In sprijinul regelui, la 8 noiembrie 1945, a avut loc o manifestatie organizata de partidele politice istorice si de tineretul universitar. Singura consecinta concreta a grevei regale a fost conditionarea, de catre SUA si Marea Britanie, a includerii in cabinet, pana la desfasurarea alegerilor, a doi ministri din partea opozitiei (hotarare luata la Conferinta de la Moscova din noiembrie 1945). Au fost, asadar, desemnati doi ministri secretari de stat: Emil Hatieganu (PNT) si Mihail Romniceanu (PNL), a caror influenta in guvern era insa neinsemnata.

Urmatorul obiectiv I-a reprezentat eliminarea totala de pe esichierul politic a vechiului sistem multipartinic. Guvernul a elaborat o noua lege electorala, prin care sporea numarul alegatorilor, adaugandu-le si pe femei, si desfiinta Senatul, reconstruind Reprezentanta Nationala in asa fel incat sa-i fie complet supusa. In acest context, prin diverse metode, comunistii au reusit fraudarea alegerilor de la 19 noiembrie 1946 (primele alegeri parlamentare postbelice), castigate de Blocul Partidelor Democratice (BPD), alianta condusa de PCR. Acestea au avut scopul de a legitima prin vot puterea comunista, care de acum controla si puterea legislativa. Desi SUA si Marea Britanie au denuntat alegerile, nici una nu a mers mai departe pentru a sprijini partidele istorice. Dupa acest eveniment, influenta occidentala practic a incetat. In aceste conditii, regele Mihai I a participat, la 1 decembrie 1946, la sedinta inaugurala a noului Parlament. Dominand de o maniera categorica legislativul si controland celelalte doua puteri in stat, puterea executiva si judecatoreasca, comunistii au trecut la eliminarea PNT, PNL si PSD. Aceasta actiune s-a desfasurat pe mai multe pla­nuri: interzicerea sistematica a organelor de presa taraniste si liberale pe diferite perioade, campanii agresive in oficioasele comuniste Scanteia siRomania libera impotriva vechilor lideri politici (nu insa si impotriva regelui Mihai), arestarea pe termen scurt (pentru inceput) a unor membri PNT si PNL, declansarea unor incidente violente la diverse manifestatii.

Tot acest climat de teroare nu avea decat un singur scop: introducerea cat mai curand a sistemului unipartinic, similar celui din URSS. Semnarea, in februarie 1947, a Tratatului de pace de la Paris, in situatia in care Romaniei nu i se accepta beligeranta, iar guvernul comunist nu accepta sa participe la Planul Marshall, a accelerat schimbarea vechiului regim. In acest context, a fost organizata, in iulie 1947, diversi­unea de la Tamadau, care a constituit pretextul interzicerii PNT. Incercarea esuata de a parasi tara a unor lideri ai PNT, in scopul informarii Occidentului despre adevarata stare de lucruri din tara, a fost urmata de arestarea intregii conduceri a partidului. Cum era si de asteptat in conditiile date, finalul s-a dovedit a fi tragic pentru taranisti. Unul dintre fauritorii Romaniei Mari, Iuliu Maniu (cel mai redutabil militant anticomunist al timpului), acuzat de tradare si conspiratie cu servicii secrete engleze sau americane pentru rasturnarea guvernului Groza, a fost condamnat la inchisoare pe viata si si-a gasit sfarsitul in peni­tenciarul de la Sighet, in 1953, iar lon Mihalache a primit tot pedeapsa cu inchisoare pe viata si a murit, in 1963, in puscaria de la Ramnicul Sarat. In fata furiei comuniste, PNL-Bratianu si-a suspendat activitatea in august 1947, clubul liberal a fost inchis, iar la 6 noiembrie 1947 au fost eliminati din guvern membrii gruparii Tatarescu, tovarasi de drum pastrati doar atata vreme cat aparentele unui guvern de coalitie trebuiau mentinute. Cateva luni mai tarziu, ultimul bastion al legalitatii interbelice, monarhia, era inlaturat - regele Mihai a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947 si  apoi sa paraseasca Romania. Chiar in seara inlaturarii fortate a regelui a fost data publicitatii Legea nr. 363, prin care era abolita monarhia si se proclama Republica Populara Romana. Congresul de absorbtie a PSD de catre PCR, desfasurat in februarie 1948 si in urma caruia s-a constituit PMR - Partidul Muncitoresc Roman, nu a reprezentat decat un simplu exercitiu de imagine si a confirmat actiunile comuniste de introducere a modelului sovietic.

Odata incheiata distrugerea vechiului regim politic si a principalelor sale institutii, PCR a continuat sovietizarea Romaniei prin impunerea statului totalitar si a controlului complet asupra societatii. Constitutiile din 1948 si 1952 au dat putere de lege noului regim politic. Principala preocupare a noilor autoritati a fost aceea de a reprima orice forma de rezistenta, motiv pentru care, cu sprijinul direct al URSS si cu cadre sovietice, a fost organizata, in august 1948, Directia Generala a Securitatii Poporului, care avea ca principala indatorire "apararea cuceririlor democratice ale poporului", adica a pozitiilor castigate in anii postbelici de comunisti. In decembrie 1948, Securitatea si-a constituit propriile sale trupe, iar in ianuarie 1949 ea se completa cu Directia Generala a Militiei, care inlocuia Politia si Jandarmeria. Aceeasi misiune a primit-o si justitia, complet subordonata autoritatii partidului si a statului. Stalinizarea s-a extins si in domeniul culturii, unde unicul criteriu acceptat era acela al conformitatii ideologice. Scoaterea din biblioteci a sute de autori acuzati de "nationalism" sau "cosmopolitism", eliminarea din expozitii a tuturor tablourilor sau sculpturilor socotite decadente si interzicerea compozitorilor care nu prezentau viata noua a tarii a devenit o norma curenta. Disciplinele socio-umane (filosofia, istoria sau sociologia) au fost desfigurate, oameni de stiinta unanim recunoscuti fiind indepartati de la catedra, unii dintre ei pierzandu-si chiar viata dupa ani grei de detentie.

1.2. Lupta pentru putere. Imediat dupa preluarea puterii, asistam la o acerba lupta pentru controlul absolut, purtata de Gheorghiu-Dej, in afara oricarei reguli democratice. Prima victima, in 1946, a constituit-o fostul conducator comunist din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, Stefan Foris. A urmat fostul ministru de jus­titie, Lucretiu Patrascanu. Ideolog comunist scolit in Occident, acesta putea deveni oricand un contracandidat pentru Dej, fapt ce nu i-a fost iertat niciodata. Arestat din 1948, a fost tinut in izolare si anchetat dur pentru a recunoaste acuzatii fanteziste vizand tradarea sa. Dupa moartea lui Stalin, Gheorghiu-Dej decide suprimarea lui Lucretiu Patrascanu, executat in 1954, cu atat mai mult cu cat noul lider sovietic, Nikita Hrusciov, initiase un plan de destalinizare partiala, vizand, pentru inceput, debarcarea vechilor conducatori din tarile satelizate Moscovei. In 1952, cu sprijinul lui Stalin, Gheorghiu-Dej ii inlaturase pe Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu, in fapt o grupare formata la varful PCR, dupa 1944, care se afla in rivalitate cu liderul atotputernic. O alta etapa a luptei pentru putere s-a desfasurat in 1957, cand au fost indepartati doi dintre apropiatii lui Dej, Miron Constantinescu si Iosif Chisinevschi. Demn de remarcat este faptul ca aceste eliminari, soldate cu arestari si executii (Lucretiu Patrascanu) sau condamnari pe viata (Vasile Luca), au fost urmate de altele, mult mai numeroase, la toate nivelurile vietii de partid.

Moartea lui Stalin, in 1953, si noua orientare a lui Hrusciov determina o schimbare si in Romania. Se incearca o cale proprie de construire a socialismului, care duce la o relativa distantare fata de Moscova. In anul 1958 s-a obtinut retragerea trupelor sovietice din Romania. In cele din urma, insa, unda destalinizarii a ajuns si la Bucuresti. Problema lui Gheorghiu-Dej era sa continue programul stalinist, ceea ce a si decis Congresul al III-lea al PMR. Pentru prima oara, in anii '60 a inceput sa se vorbeasca de autonomie, independenta si neamestec in treburile interne, comunismul fiind asociat cu valorile nationale. La capatul unor negocieri care s-au purtat de la Bucuresti la Beijing si de aici la Moscova, liderii PMR au dat publicitatiiDeclaratia din aprilie 1964, prin care se pronuntau impotriva hegemoniei sovietice, pentru independenta si egalitate, pentru neamestec si pentru cooperare in spiritul avantajului reciproc. Ca sa arate ca noua orientare nu este doar formala, autoritatile comuniste au eliberat mii de detinuti politici si a fost initiat un vast program de reconsiderare a valorilor nationale, fiind readusi in prim-plan mari oameni de cultura complet ignorati pana atunci. Relativa relaxare a represiunii, care a atras de partea comunistilor destule adeziuni, n-ar fi trebuit sa induca in eroare pe nimeni, deoarece nimic esential nu se schimbase in structura politica a sistemului.

1.3. National-comunismul ceausist. Decesul lui Gheorghiu-Dej (1965), revenirea partidului la vechea denumire de PCR si numirea ca secretar general a lui Nicolae Ceausescu (cu ocazia Congresului al IX-lea al PCR din 1965) nu au oprit actiunile de epurare. Astfel, noul lider de la Bucuresti i-a inlocuit treptat pe vechii apropiati ai predecesorului cu noii sai fideli (Ilie Verdet, Paul Niculescu-Mizil, Stefan Andrei, Dumitru Popescu etc.). Momentul Congresului al IX-lea a fost folosit de noul lider de la Bucuresti pentru a se prezenta in ipostaza de mare reformator, afirmand raspicat independenta (intemeiata insa tot pe industrializare si resurse proprii), omogenizarea sociala si etnica a natiunii, neamestecul in treburile interne si deci neutralitatea activa in marile dispute ideologice, precum si unitatea de monolit in jurul partidului si a secretarului sau general. In anii care au urmat, gesturile de insubordonare fata de cerintele Moscovei au fost insotite de o larga deschidere spre Occident.

In aprilie 1968, cu prilejul unei plenare a CC al PCR, noul lider de la Bucuresti, Nicolae Ceausescu (presedinte al Romaniei din 1974), aducea grave acuzatii lui Gheorghiu-Dej, privind implicarea sa in cazurile Stefan Foris si Lucretiu Patrascanu, precum si in crimele savarsite de Securitate in timpul sau. Aceasta actiune facea parte dintr-o vendeta politica, menita sa duca la eliminarea lui Alexandru Draghici (fost ministru de interne), banuit ca vrea sa-i ia locul, si a unor cadre din conducerea Ministerului de Interne. In ciuda acestui exercitiu de imagine publica realizat de Nicolae Ceausescu, sistemul comunist si-a protejat vechile cadre, astfel incat cei inlocuiti si pensionati au beneficiat de toate favorurile regimului (pensie de demnitar, case de protocol, aprovizionare de la magazinele speciale de partid). Prin noua Constitutie din 1965, statul primea denumirea de Republica Socialista Romania (R.S.R.). Pana in 1971, politica interna s-a caracterizat prin continuarea proceselor de desovietizare si destalinizare incepute de Gheorghe Gheorghiu-Dej dupa 1958; promovarea unei culturi axate pe evidentierea trasaturilor nationale, care a avut ca scop atragerea de partea regimului a populatiei prin exploatarea sentimentelor nationale; atenuarea politicii represive a Securitatii, eliberarea detinutilor politici. Toate aceste masuri nu au pus niciodata in discutie monopolul puterii detinut de P.C.R. si de condu­catorul statului.

La toate acestea s-a adaugat si o importanta relaxare in viata culturala, unde dogmele "realismului socialist" au fost pentru moment abandonate, modelele occidentale reintrand in atentie prin numeroase traduceri de opere fundamentale si prin contacte repetate in domeniul stiintific si artistic. Viata de fiecare zi s-a schimbat, traiul la limita mijloacelor de subzistenta fiind inlocuit treptat cu o viata ceva mai decenta, in care a devenit posibila cumpararea unui apartament sau a unui autoturism, petrecerea unei vacante in tara sau in strainatate etc. Bucurestiul a devenit un spatiu frecventat de liderii lumii: de la presedintele Frantei, Charles de Gaulle, la presedintii americani Nixon si Ford. Ceausescu, la randul lui, a beneficiat de vizite la cel mai inalt nivel in SUA si Europa Occidentala. La o privire mai atenta asupra lucrurilor, se putea constata ca toate aceste schimbari nu anulau controlul partidului asupra societatii si nu anuntau pluralismul si democratia. Avea sa fie o scurta deschidere, urmata imediat de intoarcerea la vechile practici, Ceausescu pronuntandu-se chiar si in momentul sau cel mai fast (condamnarea invadarii Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de la Varsovia in 1968) doar impotriva dreptului URSS de a-si subordona statele socialiste. Nici socialismul democratic si nici inlocuirea economiei centralizate cu economia de piata nu s-au bucurat de sustinere din partea sa.

In acelasi timp are loc consolidarea puterii lui Ceausescu, care acumuleaza cele mai inalte functii de partid si de stat: in 1967 devine presedinte al Consiliului de Stat, iar din 1968 controleaza si Consiliul Apararii. Din 1971, inspirata din realitatile din China si Coreea de Nord, tari pe care Ceausescu tocmai le vizitase, a inceput "revolutia culturala", manifestata in special prin exacerbarea propagandei comuniste si a cultului personalitatii lui N. Ceausescu. Directiile principale ale "revolutiei culturale" au fost cuprinse in "tezele din iulie", care semnifica, de fapt, reintoarcerea la un regim autoritar, de tip neostalinist. In 1974, cu prilejul Congresului al XI-lea al PCR, a fost lansat Programul partidului ce viza faurirea societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintarea Romaniei spre comunism. In economie se revine la controlul total asupra intreprinderilor, investitiile si ritmul de dezvoltare fiind stabilite ca urmare a indicatiilor personale ale lui Ceausescu. Tot in acest an debuteaza asa-numitul socialism dinastic, la Congresul al XI-lea sotia lui Ceausescu, Elena, devenind al doilea om politic in stat. Paralel cu aceasta evolutie, a fost inlaturata vechea garda din timpul lui Dej si s-a trecut la metoda "rotirii cadrelor" si la fuziunea dintre responsabilitatile administrative si cele de partid. Astfel, regimul ceausist a putut controla si anihila orice rival sau nemultumire.

Treptat, regimul a devenit tot mai restrictiv si abuziv, ducand, dupa 1980, la saracirea accentuata a populatiei si la deteriorarea fara precedent a conditiilor de viata ca urmare a efortului de a se plati marile datorii externe ale tarii. Incurajat de modelul asiatic (control ideologic riguros si con­centrarea puterii), Ceausescu se considera suficient de popular ca sa-si insuseasca si functia de presedinte al Republicii (in 1974), oficializand si prin persoana sa autoritatea suprema a partidului-stat. La jumatatea anilor '70, regimul lui Ceausescu intrase deja pe o panta descendenta. Obsesia continua neabatuta a industrializarii fortate, careia ii era repartizat 30% din venitul national, a continuat sa dea nastere unor colosi care produceau in afara cerintelor pietei si cu enorme consumuri de energie marfuri de slaba calitate, abia inghitite de celelalte tari socialiste, care la randul lor vindeau marfa asemanatoare Romaniei. Nici agricultura nu se afla intr-o situatie mai buna. Lipsita de forta de munca (ani de zile canalizata spre orasele industriale), insuficient mecanizata, producea doar atat cat puteau sa stranga de pe camp soldatii, elevii si functionarii publici. Mai multe cala­mitati naturale (inundatiile din 1970, 1975, 1977, 1980, 1981, dar mai cu seama cutremurul din 4 martie 1977) au contribuit si ele la aceasta situatie.

In aceasta situatie, datoria externa s-a triplat (in 1977 era de 3,6 miliarde dolari, iar in 1981 ajunsese la 10,2 miliarde) si au fost cerute reesalonari. In cele din urma, Ceausescu s-a angajat sa restituie integral sumele imprumutate si, la recomandarea Fondului Monetar International, sa limiteze importurile si sa sporeasca exporturile. Consecintele au devenit imediat evidente. De pe piata au dispa­rut produsele de prima necesitate (intre timp, in culisele propagan­dei de partid era pregatit un "program de alimentatie rationala", din care erau aproape excluse chiar alimentele cu pricina). In cativa ani, penuria a ajuns atat de mare, incat singura solutie a ramas cartelizarea alimentelor de baza si, implicit, rationalizarea lor. A urmat energia electrica, la randul ei economisita in primul rand in detrimentul consumatorilor casnici si al utilitatilor publice. In iernile grele ale anilor '80, lipsa luminii si a caldurii se combatea in apar­tamentele de la bloc cu "o haina in plus", cum recomandase Ceausescu. Daca in Bucuresti nu vedeai pe unde calci odata cu lasarea intunericului, plecat in provincie cu trenul la orele serii nu te luminau pana acasa decat luna si stelele. Esecurile anilor '80 nu i-au facut mai intelepti pe conducatorii tarii. Foamea si frigul au continuat sa se asocieze si in acei ani cu lipsa celor mai elementare libertati cetatenesti, societatea fiind in continuare supravegheata si controlata: Desigur, nu mai era vorba de teroarea anilor '50, dar Securitatea veghea neclintita. O ade­varata plasa cu ochiurile din ce in ce mai stramte prinsese intrea­ga societate. O armata de informatori (nu putini atrasi de avanta­jele acestei situatii ignobile - un post mai bun, o calatorie in stra­inatate, un salariu preferential) zabovea ceasuri intregi ca sa umple sute de pagini cu descrierea amanuntita a tot ce faceau zilnic "obiectivele" incredintate. Pe masura ce situatia Romaniei devenea din ce in ce mai complicata, se dezvolta pana la proportii aberante cultul conducatorului. Chiar daca functionase inca din primii ani ai "epocii Ceausescu", proportiile cultului persoanei sale au crescut odata cu trecerea timpului, in completa contradictie cu starea tarii si ai locuitorilor ei si cu rolul politic real pe care Ceausescu il mai juca in lume in anii '80.