Literatura medievala latina (sec. X – XV)
Dupa anul 855, cand desfasurararea liturghiei in limba slava a fost interzisa de Stefan al II-lea, micii nobili au inceput sa se orienteze catre cultura europeana. Astfel, cartile traduse de Chiril si Metodie sunt distruse si inlocuite cu altele in limba latina. Cum procesul de substituire a limbii slave cu cea latina nu s-a putut face spontan, asistam la existenta a doua limbi: slavona si latina. Cea din urma patrunde rapid in diplomatie si administratie.
In Panonia, au loc numeroase miscari, conduse de Otho al II-lea, de indepartare a triburilor normane si de stabilire a colonistilor nemti. Meseriasi fiind, se produce un conflict intre autohtoni si colonisti, care este ulterior aplanat prin Privilegiul acordat in 138 de Ludovic cel Mare.
Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"
Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase
SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003
Planet REBOOTPe langa colonistii stabiliti in Slovacia, se dezvolta si o clasa de mijloc, care intra in conflict cu Stefan al II-lea, cerandu-i acesta anumite drepturi latifundiale (~1300). Micii nobili, stabiliti in cetati bine aparate, isi organizeaza armata in asa fel incat sa ameninte puterea regala.
Urmasul lui Stefan al II-lea este Matu¹ Èak, cel care reuseste sa contraatace actiunile nobililor autohtoni si ale regelui Carol Robert.
Instaurarea lui Carol Robert de Anjou (1308 – 1342) la tronul Ungariei transforma viata economica, sociala si ecleziastica intr-una prospera. Drept consecinta a colonizarilor masive din timpul domniei lui Carol, orasele din Slovacia sunt din ce in ce mai mult influentate de elementul etnic german, incat se isca neintelegeri legate de administrarea lor. Aceasta il determine pe Ludovic cel Mare (1342 – 1382) sa promulge “Privil�gius pro slavis”, prin care se sigura meseriasilor slovaci drepturi administrativ-financiare, iar, din punct de vedere juridic, jumatate din numarul locurilor din consiliile orasenesti.
In secolul al 14-lea, are loc “colonizarea valaha”. Farte multi pastori romani, fie din Maramures sau Bucovina (potrivit fenomenului de rotacism prezente in cuvintele de origine romaneasca in graiurile slovace ex: hafira – afina, putera – putina), se stabilesc pe teritoriul slovac.
Cultura intra, in aceasta perioada, intr-un mare impas. Limba slava este tot mai mult inlocuita cu cea latina, viata culturala incepand astfel sa se alinieze la mersul si ritmul Europei. Invatamantul se dezvolta, ducand la aparitia unor scoli episcopale, bisericesti si monahale.
Instaurarea lui Carol Robert de Anjou (1308 – 1342) la tronul Ungariei transforma viata economica, sociala si ecleziastica intr-una prospera. Drept consecinta a colonizarilor masive din timpul domniei lui Carol, orasele din Slovacia sunt din ce in ce mai mult influentate de elementul etnic german, incat se isca neintelegeri legate de administrarea lor. Aceasta il determine pe Ludovic cel Mare (1342 – 1382) sa promulge “Privil�gius pro slavis”, prin care se sigura meseriasilor slovaci drepturi administrativ-financiare, iar, din punct de vedere juridic, jumatate din numarul locurilor din consiliile orasenesti.
In secolul al 14-lea, are loc “colonizarea valaha”. Farte multi pastori romani, fie din Maramures sau Bucovina (potrivit fenomenului de rotacism prezente in cuvintele de origine romaneasca in graiurile slovace ex: hafira – afina, putera – putina), se stabilesc pe teritoriul slovac.
Cultura intra, in aceasta perioada, intr-un mare impas. Limba slava este tot mai mult inlocuita cu cea latina, viata culturala incepand astfel sa se alinieze la mersul si ritmul Europei. Invatamantul se dezvolta, ducand la aparitia unor scoli episcopale, bisericesti si monahale.
• Scolile episcopale sunt atestate in 1111, la Nitra, principalul centru de cultura slovaca in Evul Mediu, iar, din 1302, la Bratislava. Cei care urmau acest tip de scoala se deprindeau cu arta cititului si a imbunatatirii vocabularului.
• Scolile bisericesti se bucurau de participarea multor prelati. Membrii clerului erau instruiti aici.
• Scolile monahale erau raspandite pe o arie destul de vasta. Ele reprezentau nivelul cel mai scazut de pregatire, unde se invata procesul desfasurarii liturghiei bisericesti.
In aceasta perioada, se afirma tot mai mult interesul pentru afirmarea culturii deja existente. Istoricii consemneaza existenta multor personalitati implicate in infiintarea unor biblioteci, tipografii si scoli orasenesti, printre care Conrad din Scala si Pavel Benedikt din Spi¹ska Kapitula.
Sunt infiintate primele universitati (sec. 12 – 13):
• Universitatea Pragheza (1348)
• Universitatea din Cracovia (1364)
• Universitatea Vieneza (1365)
• Universitatea de la Heidelberg (1386)
• Universitatea de la Budin (1389)
• Universitatea Istropolitana (1467), infiintata de Matei Corvin la Bratislava.
Aici, se studiau 7 obiecte principale:
- Gramatica si Stilistica
- Retorica
- Dialectica
- Muzica, dansul si sportul
- Aritmatica
- Geometria si Geografia
- Astronomia
Literatura acestei perioade este foarte saraca. Documentele scrise nu mai au acelasi efect, intrucat limba folosita este latina, care paleste atractivitatea continutului. Intervin elemente filosofice greu de inteles.
Clerul pune in circulatie doua culegeri de poezii religioase:
• “Summa teologiae”, aparuta in a doua jumatate a secolului al 15-lea. Autorul este Ioan din Ke¾marok.
• “Rosarium philosophorum” (“Gradina filosofilor”), aparuta in 1422. Autorul este Arnold din Spi¹ska Nov� Ves.
“Vocabularium Latino-Germanicum” este un dictionar din care s-au pastrat doar fragmente, datorita navalirilor si razboaielor otomane, a persecutarii celor care nu erau de religie catolica de catre protestanti, dar, mai ales, datorita interdictiei clerului de a aparea lucrari laice la dispozitia maselor.
In acest scop, in 1114, clericii convoaca un Sinod, prin care interzic cantarea sau recitarea lucrarilor de tip laic in public. Sinodul de la Budapesta (1279) interzice publicului sa asiste la manifestarile teatrale ale trupelor ambulante de actori. In schimb, incurajau trupele de actori ale caror manifestari erau religioase. Este renumita piesa in limba slavona, si chiar in dialectul ceh, “Mad�èar” (“Vraciul”). Toate manifestarile din limba lahna foloseau cuvinte sau fraze ale graiurilor din localitatile unde aveau loc.
S-au pastrat si documente din literatura, precum “Stredovech� latinsk� legendy”. Dupa caderea asa-zisului Imperiu Mare Morav, in Slovacia patrunde ideologia crestina apuseana. In perioada domniei lui Stefan I (997 – 1038), teritoriul Marii Moravii a fost impartit in 10 episcopale, toate cinduse de un arhiepiscopal maghiar, cu sediul la Ostriho. Statul feudal in decurs de formare este mult influentat de elemente maghiare, fapt ce se explica si prin colaborarea bisericii maghiare cu arhiepiscopia pragheza, care, in jurul anului 950, a trimis pe arhiepiscopul Voitch sa hirotoniseasca o biserica benedictina din Budapesta, ulterior devenita arhiepiscopie.
• Scolile bisericesti se bucurau de participarea multor prelati. Membrii clerului erau instruiti aici.
• Scolile monahale erau raspandite pe o arie destul de vasta. Ele reprezentau nivelul cel mai scazut de pregatire, unde se invata procesul desfasurarii liturghiei bisericesti.
In aceasta perioada, se afirma tot mai mult interesul pentru afirmarea culturii deja existente. Istoricii consemneaza existenta multor personalitati implicate in infiintarea unor biblioteci, tipografii si scoli orasenesti, printre care Conrad din Scala si Pavel Benedikt din Spi¹ska Kapitula.
Sunt infiintate primele universitati (sec. 12 – 13):
• Universitatea Pragheza (1348)
• Universitatea din Cracovia (1364)
• Universitatea Vieneza (1365)
• Universitatea de la Heidelberg (1386)
• Universitatea de la Budin (1389)
• Universitatea Istropolitana (1467), infiintata de Matei Corvin la Bratislava.
Aici, se studiau 7 obiecte principale:
- Gramatica si Stilistica
- Retorica
- Dialectica
- Muzica, dansul si sportul
- Aritmatica
- Geometria si Geografia
- Astronomia
Literatura acestei perioade este foarte saraca. Documentele scrise nu mai au acelasi efect, intrucat limba folosita este latina, care paleste atractivitatea continutului. Intervin elemente filosofice greu de inteles.
Clerul pune in circulatie doua culegeri de poezii religioase:
• “Summa teologiae”, aparuta in a doua jumatate a secolului al 15-lea. Autorul este Ioan din Ke¾marok.
• “Rosarium philosophorum” (“Gradina filosofilor”), aparuta in 1422. Autorul este Arnold din Spi¹ska Nov� Ves.
“Vocabularium Latino-Germanicum” este un dictionar din care s-au pastrat doar fragmente, datorita navalirilor si razboaielor otomane, a persecutarii celor care nu erau de religie catolica de catre protestanti, dar, mai ales, datorita interdictiei clerului de a aparea lucrari laice la dispozitia maselor.
In acest scop, in 1114, clericii convoaca un Sinod, prin care interzic cantarea sau recitarea lucrarilor de tip laic in public. Sinodul de la Budapesta (1279) interzice publicului sa asiste la manifestarile teatrale ale trupelor ambulante de actori. In schimb, incurajau trupele de actori ale caror manifestari erau religioase. Este renumita piesa in limba slavona, si chiar in dialectul ceh, “Mad�èar” (“Vraciul”). Toate manifestarile din limba lahna foloseau cuvinte sau fraze ale graiurilor din localitatile unde aveau loc.
S-au pastrat si documente din literatura, precum “Stredovech� latinsk� legendy”. Dupa caderea asa-zisului Imperiu Mare Morav, in Slovacia patrunde ideologia crestina apuseana. In perioada domniei lui Stefan I (997 – 1038), teritoriul Marii Moravii a fost impartit in 10 episcopale, toate cinduse de un arhiepiscopal maghiar, cu sediul la Ostriho. Statul feudal in decurs de formare este mult influentat de elemente maghiare, fapt ce se explica si prin colaborarea bisericii maghiare cu arhiepiscopia pragheza, care, in jurul anului 950, a trimis pe arhiepiscopul Voitch sa hirotoniseasca o biserica benedictina din Budapesta, ulterior devenita arhiepiscopie.
Faptele intemeierilor de manastiri si campaniile de crestinare sunt glorificate intr-un ciclu de legende:
• “Legenda Sfantului Svorad si Benedikt” ( “Maurova legenda”), al carei autor este Maurus.
• “Legenda Major”, prezentare extinsa despre Stefan I
• “Legenda Minor”, cu privire la Stefan I
• “Legenda lui Hartik” (“Legenda Hartikova”).
• “Legenda Sfantului Svorad si Benedikt” ( “Maurova legenda”), al carei autor este Maurus.
• “Legenda Major”, prezentare extinsa despre Stefan I
• “Legenda Minor”, cu privire la Stefan I
• “Legenda lui Hartik” (“Legenda Hartikova”).
Toate cele patru legende au aparut in perioada dintre anii 1060 – 1120 si sunt legate intre ele din punct de vedere contextual. Se completeaza una pe alta, aducand noi date si momente mistice, fapt ce ii determina pe istoricii literari sa le diferentieze. Bazate pe fictiune, ele creeaza portretul unui aposol crestin ideal, al unui erou angajat in lupta pentru raspandirea ideologiei crestine si apararea Bisericii si a intereselor acesteia. Modelul este insusi Stefan I . Din punct de vedere compozitional, legendele au o forma bine stabilita. In primul rand, se compun dintr-o parte introductiva, Prologul, care este foarte originala, urmata de partea compozitionala, in care se face o descriere a eroului legendei, cu referire la originea, tineretea si educatia lui, la actiunile intreprinse de acesta pentru a apara religia crestina, sustinute prin teze oratorice. Se pune accent pe viata asceta pe care acesta o ducea, pe momentele de sacrificiu carora li se supunea, ceea ce-l ridica la rangul de sfant. Partea compozitionala este urmata de Epilog, ce prezinta puternice elemente fictive, pentru a infatisa minunile ce se produc in urma ceremonialului de inmormantare a eroului, caruia i se creeaza un cult. Singura care nu prezinta ceremonialul de inmormantare a lui Stefan este “Legenda Major”, care sustine ideea de pastrare a imaginii acestuia prin intermediul supusilor lui.
“Legenda Sfantului Svorad si Benedikt” a fost scrisa in jurul anului 1970 de catre Maurus, inalt prelat la o manastire din Pex. Legenda este un elogiu adus lui Stefan I, pentru importanta pe care a avut-o acesta in propovaduirea Crestinismului si pentru implicarea lui in lupta contra navalirilor barbare. Stefan I primea ajutorul multor misionari, care veneau din toate partile, printre care si Svorad, taran venit din Polonia, un simplu calugar la manastirea de la Nitra, ce se retrage ulterior la Trenèin. Era stiut ca o persoana foarte apropiata de cei suferinzi, pe care incerca sa-i ajute. Oamenii vremii ii atribuie unele minuni. Se spune despre el ca ar fi inviat un talhar si ca ar fi eliberat un raufacator osandit la moarte prin spanzuratoare. Se presupune ca Benedikt era de origine slava. In incercarea lui de a se adaposti pe teritoriul Slovaciei, legenda spune ca a fost pradat si omorat de talhari, cu speranta de a gasi bani asupra lui. Laicitatea legendei este data de etica populara, care predomina in fata eticii crestine.
“Legenda Major” si “Legenda Minor” sunt descrieri anonime referitoare la Stefan I. Personalitatea acestuia este evocata in Prologul “Legendei Major”. “Legenda Minor” este mai concentrata si de dimensiuni reduse. Spre deosebire de prima, aceasta prezinta momentul descrierii mortii domnitorului Stefan I .
“Legenda lui Hartvik” este creatia episcopului maghiar Hartvik, care a folosit cele doua legende drept sursa de inspiratie. Originalitatea operei este data de calitatile supranaturale pe care autorul le atribuie eroului, folosindu-se de o varietate de metafore. Acestea constituie nucleul legendei.
Caracterul gotic al acestor legende scrise in limba latina aduce pregnante note de legendar, mistic si supranatural in contextul literaturii vechi slovace.
Din punct de vedere istoric, au caracter de cronica, intrucat prezinta date de referinta despre personalitatile istorice ale vremii. Istoria, insa, nu se multumeste cu atat. Pentru probarea faptelor este nevoie de cronici. Acestea sunt scrieri concrete despre evenimente, teritorii si personalitati ale unor anume vremuri. Surse de cunoastere a istoriei slovacilor sunt:
Caracterul gotic al acestor legende scrise in limba latina aduce pregnante note de legendar, mistic si supranatural in contextul literaturii vechi slovace.
Din punct de vedere istoric, au caracter de cronica, intrucat prezinta date de referinta despre personalitatile istorice ale vremii. Istoria, insa, nu se multumeste cu atat. Pentru probarea faptelor este nevoie de cronici. Acestea sunt scrieri concrete despre evenimente, teritorii si personalitati ale unor anume vremuri. Surse de cunoastere a istoriei slovacilor sunt:
• “Cronica lui Simon din Keza” (“Kronik ©imona z Kezy”), aparuta in secolul al 13-lea, este considerata cel mai verosimil document al epocii. Este o descriere a situatiei locuitorilor din Ungaria, o privire in ansamblu a impartirii straturilor sociale ale vremii: nobilii, oamenii liberi si supusii (robii). Cronica acorda o deosebita importanta conflictului dintre monarhie si nobilime, care, desi se unise autoritatea monahala, refuza ideea unui stat centralizat.
• “Cronica anonima” (“Anonymov� Kronika”), scrisa la cumpana secolelor 12-13, este creatia unuia dintre notarii regelui maghiar B�la al IV-lea. Aceasta relateaza fapte din perioada conflictului cu statul morav, intr-un mod dezavantajos slavilor. Se spune despre Arp�d ca ar fi vandut tara in schimbul catorva cai albi. Sunt mentionate si numele unor localitati slovace: Morava, Gumar, Zemky.
• “Cronica ceha a lui Cosmas” (sec. al 12-lea), in scriere latina si, partial, in versuri, mentioneaza cateva fapte din istoria Marii Moravii, devenite ulterior motive majore ale literaturii slovace romantice. Face referiri la evenimentele ce au urmat darmarii Turnului Babel, pana in 1125, la Constantin si Metodie, pe care, in mod bizar, ii considera misionari catolici, intocmai pentru a promova cultura occidentala in limba latina. Spre deosebire de alte cronici, se declara impotriva liturghiei in limba slovaca. Dintre faptele mentionate, cea mai importanta este aceea referitoare la Sv�topluk, care, inainte de moarte, isi cheama cei trei fii, carora le imparte cate trei nuieluse (asa apare si “Legenda celor trei nuiele”). Doi dintre ei incearca sa le rupa pe toate in acelasi timp, numai unul este mai intelept si le rupe pe fiecare in parte. Morala: pentru izbanda, nu trebuie sa te manifesti manat de simtul lacomiei, ci prin cai colaterale. Viata de monarh, pe care Sv�topluk o duce, il ridica la rang de Sfant.
• “Cronica lui Dalimil” (“Dlimilov� Kronika”), aparuta in secolul al 14-lea, reia evenimentele de la Turnul Babel si pana in 1314. Apare scrisa in limba ceha veche si sub forma de versuri.
In aceasta perioada, s-au conservat si reprezentatii religios-spirituale.
Duchovn� hry (spectacole religioase) sunt texte folosite in cadrul slujbei religioase, cu ocazia sarbatorilor de iarna. Mai sunt si rugaciuni, ode si psalmi in limba cehoslovaca, precum: “Hospodine, pomyluj ny” (“Doamne, miluieste-ne pe noi”), “V�taj, milỳ Spasitelu” (“Bine ai venit, Mantuitor iubitor”). “Maria matko” (“Maria, maicuta”).
In aceasta perioada, s-au conservat si reprezentatii religios-spirituale.
Duchovn� hry (spectacole religioase) sunt texte folosite in cadrul slujbei religioase, cu ocazia sarbatorilor de iarna. Mai sunt si rugaciuni, ode si psalmi in limba cehoslovaca, precum: “Hospodine, pomyluj ny” (“Doamne, miluieste-ne pe noi”), “V�taj, milỳ Spasitelu” (“Bine ai venit, Mantuitor iubitor”). “Maria matko” (“Maria, maicuta”).
Se consemneaza si existenta unor documente de drept administrativ, care legiferau actiunile comerciantilor sau mestesugarilor din aceasta perioada si care sprijineau constituirea primelor centre industriale. Publicarea lor se face in 3 etape:
1. pentru localitatile mici (sec. 9) – Trnava, Bansk� Bystrica, Ko¹ice
2. pentru comertul intre vest si est, din perioada domniei lui Bella al IV-lea (a 2-a jum. a sec. al 13-lea)
3. pentru alaturarea centrelor miniere Kremnica, Nov� Banja de cele din localitatile mai mici.
Modelul acestor documente il constituie codicele comerciale nemtesti.
In jurul anului 1204, se consemneaza existenta unor fratii culturale (“Bratsva”) in 20 de localitati de pe teritoriul slovac, dintre care cea mai importanta este Levoèe. Acestea se foloseau de biblioteci mici si aveau un rol instructiv educativ. Ideile lor de instruire a individului au fost preluate de iluministi.
1. pentru localitatile mici (sec. 9) – Trnava, Bansk� Bystrica, Ko¹ice
2. pentru comertul intre vest si est, din perioada domniei lui Bella al IV-lea (a 2-a jum. a sec. al 13-lea)
3. pentru alaturarea centrelor miniere Kremnica, Nov� Banja de cele din localitatile mai mici.
Modelul acestor documente il constituie codicele comerciale nemtesti.
In jurul anului 1204, se consemneaza existenta unor fratii culturale (“Bratsva”) in 20 de localitati de pe teritoriul slovac, dintre care cea mai importanta este Levoèe. Acestea se foloseau de biblioteci mici si aveau un rol instructiv educativ. Ideile lor de instruire a individului au fost preluate de iluministi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu