Cornel Diaconovici, - prima enciclopedie din Transilvania

 Cornel Diaconovici, redactorul principal al primei enciclopedii din Transilvania

Istoria enciclopediei române editată de „Astra" în 1904

10 August 2012

S-a născut pe data de 18 februarie 1859, în localitatea Bocșa Montană din Banatul românesc, fiu al lui Adolf Diaconovici. A urmat școala primară la Viena și Reșița, apoi școala secundară la Lugoj, Carei și Timișoara. Studiile superioare le urmează la Oradea și Budapesta, unde se licențiază în drept în 1880. Întors în Banat, profesează avocatura ca stagiar la Lugoj. Începe să corespondeze cu numeroase reviste și ziare românești, maghiare și germane. În 1883, Corneliu Diaconovici obține diploma de doctor în drept de la Universitatea din Budapesta.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

Din 1884, pentru aproape un an, a fost redactorul ziarului Viitorul, organ al partidului moderat român. În iulie 1885 editează la Budapesta revista Romänische Revue, specializată în articole și studii despre istoria politică și culturală a românilor. După numai un an, mută revista la Reșița, unde o publică până la 1885, când decide să o mute la Viena. Publicarea ei continuă în capitala austriacă până la sfârșitul anului 1892. În 1893 o publică la Sibiu, iar în anul următor la Timișoara. Tot la Timișoara fondează și organizează în 1894 ziarul Dreptatea, fiind director pentru un an. În 1895 a fost numit director al revistei Transilvania din Sibiu, revistă oficială a asociației Astra.

În calitate de director al revistei Transilvania a importantei organizații culturale românești Astra, i se încredințează de aceasta din urmă, redactarea și coordonarea Enciclopediei Române, prima enciclopedie românească, apărută în 3 volume. Enciclopedia Română a fost publicată la Sibiu, în 1898, la editura și tipografia lui W. Krafft. În afară de Corneliu Diaconovici, prim secretar al Astrei, publicist și lexicograf, la redactarea Enciclopediei au participat și personalități cu pregătire tehnică, precum Nicolae Teclu, Petre S. Aurelian, Alfons Oscar Saligny.

La Sibiu se păstrează întreaga arhivă a modului în care s-a elaborat şi editat prima enciclopedie română, iniţiată în 1904 de „Astra", adică de „Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român".

Dar, încă din ianuarie 1895, Cornel Diaconovici, prim-secretar al „Astrei", a prezentat în şedinţa Comitetului Central, primul proiect privind editarea unei enciclopedii în scopul „lăţirii ştiinţelor şi artelor în cercuri cât mai largi la poporul nostru, gândit sub forma unor lexicoane de conversaţiune, care „să ne facă servicii precum lexiconurile germane ale timpului...Ideea a surâs multora şi s-a ajuns la o comisie pentru studierea proiectului, din care au făcut parte pesonalităţi ale timpului precum Ilarion Puşcariu, Zaharia Boiu, Partenie Cosmas, Leontin Simionescu şi Cornel Diaconovici. Acest comitet hotărăşte editarea enciclopediei în două tomuri de câte 60 de coli de tipar cu o mie de pagini, redactor principal al acesteia fiind numit Cornel Diaconovici, considerat omul cel mai competent în materie, deoarece a colaborat la mai multe enciclopedii, mari, germane.
Astfel că „Astra" a lansat şi publicat un apel în revista „Transilvania" şi în alte foi periodice româneşti, cerând să fie sprijinit acest proiect,iar Ioan Micu Moldovan, preşedintele de atunci al „Astrei", a tipărit în revista „Transilvania" un text convingător intitulat „Creştere şi cultură", etalând scopul enciclopediei, rolul şi importanţa ei naţională pentru români.
La acest Apel au răspuns circa 200 de oameni de ştiinţă şi cultură din toate provinciile româneşti, dintre care 172 din ţară şi de peste hotare, s-au şi angajat să colaboreze, fără remuneraţie, astfel că s-au primit,în final peste.... 60.000 de titluri de articole, dintre carte, în urma unei selecţii riguroase au fost luate în considerare 37.622 de texte. Desigur,autorii au folosit, în primul rând bibliotecile personale, pe atunci extrem de bogate (cea a lui Diconovici avea peste 5.000 de opere) şi bibliotecile publice, mai ales cea a „Astrei", cu mii de volume, dar şi marile biblioteci din Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Craiova etc., precum şi din Paris şi Petrograd. Iar ca un succes notabil menţionăm şi colaborarea unor personalităţi străine, precum Alphons Tuor din Elveţia, Urban şi Hertwik Iarnik din Cehoslovacia, Gustav Weigand din Germania etc.
La 12 martie 1904 Dr. Cornel Diaconovici raportează comitetului„Astrei" apari-ţia ultimului fascicol al enci-clo-pediei, care a fost editată în trei volume însumând peste 3.100 de pagini şi care, la apariţie, s-a bucurat de un enorm succes, nu numai în Transilvania şi Ba-nat,dar şi în Regat, subliniindu-se,în publicaţile vremii, că nici una dintre naţiunile din fostul imperiu austro-ungar - cehoslovaci, sârbi, polonezi -, n-au reuşit să-şi redacteze o enciclopedie, Transilvania rea-lizând o premieră în zona de răsărit a Europei... O semnalăm şi noi, după atâţia ani, ca semn de aducere aminte,dar şi ca un omagiu adus acestor patrioţi care au vădit, nu numai înţelepciunea unui popor, ci şi calitatea intelectualilor Transilvaniei, ce au performat şi în acest domeniu.
Iar dacă citim tabelul autorilor, rămânem puternic impresionaţi de personalitatea semnatarilor din Enciclopedie: Antipa Grigore, Victor Babeş, Valer Branişce, Ovidiu Densuşeanu, Rădulescu Motru, Titu Maiorescu, Weingrad Gustav-din Lipsca etc., dar şi dr. Wittstock, preotul din Avrig (despre saşi) etc. O istorie spectaculoasă care spune multe despre transilvăneni, din toate punctele de vedere, meritând omagiul generaţiilor ce se succed în timp. 

(Sursa: Sibiu „Repere sibiene - studii şi referate", 1982.)   

de VIRGIL LAZAR

FARAONII

REGELE DJOSER, MARII FARAONI CONDUCATORII REGATULUI VECHI, AKHENATEN - REGELE ERETIC

CONDUCATORII REGATULUI VECHI
Piramidele sunt ca niste semne uriase in linia timpului din istoria Egiptului, cele mai mari constructii ale erei cunoscute astazi drept Regatul Vechi. In timpul acestei perioade se unesc pentru prima oara Egiptul de Jos cu cel de Sus intr-o singura civilizatie. Piramidele arata ca pana si cu 5000 de ani in urma, societatea egipteana era bine organizata si avea muncitori foarte priceputi. Mai mult de 20 de regi au condus in timpul celor 4 secole ale Regatului Vechi, dar nimeni nu ne-a captivat imaginatia la fel ca regii care au construit aceste magnifice morminte.
REGELE DJOSER: UN “PAS” INAINTE
Poate ca este nimerit sa stim cate putin despre regele care a construit prima piramida. Ideea revolutionara de a construi o piramida intr-o forma deosebita venise din partea arhitectului lui Djoser, Imhotep. In ultimii ani chiar, Imhotep ajunse sa fie venerat ca zeu in timp ce regele pe care il servea aluneca in umbra. Astazi, o statuie cioplita in piatra este singurul lucru ce aminteste de regele Djoser, unul dintre primii regi ai Regatului Vechi.
Mormantul regelui Djoser a devenit prima piramida a Egiptului si este numita “Piramida pasilor”. Piramida a fost primul monument din Egipt construit din piatra cioplita in loc de noroi uscat la soare sub forma de caramizi. 24194bur12dem5u 

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist  

MARII FARAONI AI REGATULUI NOU
Un imparat, un fanatic religios, un tanar baiat, o femeie si un luptator sunt doar cativa dintre marii faraoni ai Regatului Nou. In doar 500 de ani, regii acestei perioade rasturnasera vechea ordine, construisera si daramasera orase, si lasara Egiptul glorios, ca un imperiu si o mare putere militara.
HATSHEPSUT
Hatshepsut nu credea ca templul ei ar fi trebuit sa fie mai putin impresionant decat templele construite de catre barbatii conducatori dinaintea ei. Aceasta femeie faraon nu comandase niciodata o armata dar in timpul domniei sale lungi si pasnice a organizat o mare expeditie spre teritoriile Puntului- ceea ce se crede a fi astazi Somalia- si aconstruit temple. Totusi, succesorul si totodata fiul sau vitreg, Thutmose al III-lea, a crezut probabil ca ea fusese prea puternica. Cand Hatshepsut muri, Thutmose ordona ca numele ei sa fie sters de pe toate monumentele din Egipt. ue194b4212deem
La fel ca multi dintre faraonii dinaintea ei, Hatshepsut a mai adaugat cate ceva la marele templu inchinat lui Amun-Ra la Karnak. Hatshepsut construi un obelisc inalt de 30 m, sculptat dintr-o singura piesa de granit. Intr-un timp fusese acoperit cu aur facandu-l sa para o sageata de lumina inchinata lui Amun-Ra.
TUTANKAMON
Cel mai cunoscut faraon al Egiptului Antic a venit la tron tanar si a murit (unii spun ca a fost ucis) inainte de a implini 20 de ani. In timpul scurtei sale domnii, Tutankamon a restaurat temple ce fusesera distruse de unchiul sau, Akhenaten, la Karnak, si in alte locuri sfinte. Dar cam atat a intemeiat acestfaraon . Multi experti considera ca faraonul era doar o papusa jucata pe degete de catre puternicii preoti ai Thebei. Daca bogatiile din mormantul sau nu ar fi rezistat, Tutankamon ar fi fost uitat demult.
MARELE RAMSES
Daca regii ar fi judecati dupa monumentele lor, Ramses al II-lea ar fi cel mai mare faraon din istoria Egiptului. El a condus pentru mai mult de 60 de ani si a construit mai multe temple si statui colosale decat oricare alt rege egiptean. A pus numele sau pana si pe temple construite de alti regi. Dar in timp ce monumentele vorbesc despre victoriile sale militare, Ramses al II-lea se pare ca nu fusese un bun general. In lupta sa cea mai importanta, armata sa abia scapase de Hititei si el pierdusemult timp din domnia sa luptand cu disperare impotriva invadatorilor.
AKHENATEN - REGELE ERETIC
Multi faraoni purtau razboaie, dar Akhenaten a creat o noua religie. A luat tronul ca Amenhotep al IV-lea, dar si-a schimbat numele in onoarea discului solar, Aten. Devotat total zeului Aten, Akhenaten aconstruit o noua capitala numita Amarna si a umplut-o cu palate si sute de altare deschise luminii soarelui.
THUTMOSE AL III-LEA – CUCERITORUL
Istoricii moderni il numesc pe Thutmose al III-lea, “Napoleonul Egiptului”. Avea probabil putin mai mult de 1,5 m inaltime dar a condus mari armate care au pus stapanire pe orase, au capturat mii de soldati dusmani si au adus inapoi mari bogatii Egiptului.
TUTANKAMON : BAIATUL REGE
Era doar un baiat cand a devenit rege. A condus pentru doar 10 ani si a murit cand era inca foarte tanar. Din cate se cunosc, nu a condus niciodata o armata in lupta. Atunci, de ce este Tutankamon cel mai cunoscut faraon din Egiptul Antic? Imaginea lui Tutankamon a fost cunoscuta in jurul lumii doar datorita eforturilor arheologului Howard Carter, care a descoperit mari bogatii in mormantul faraonului. Howard Carter a fost om de stiinta, arheolog, care a inceput sa lucreze in Egipt cand avea doar 19 ani; 20 de ani de rabdare si munca l-au condus pe Carter la un mormant ascuns in Valea Regilor—mormantul lui Tutankamon—. Dupa ani de sapaturi, Carter a gasit, in sfarsit, mormantul lui Tutankamon. Dar acesta a fost doar inceputul. Carter si-a petrecut inca 10 ani catalogand cu rabdare continuturile mormantului si studiind descoperirile sale.
Aurul era peste tot in mormantul lui Tutankamon. Erau obiecte mici ca niste evantaie, din aur, care infatisau regele cu cainii sai la vanatoare. Statui aurite pazeau usile. Cuferemari din lemn si altare, erau acoperite cu file de aur.
Picturi detaliate arata ultima calatorie a lui Tutankamon. Noul rege, Ay, pregatea mumia lui Tutankamon pentru viata de apoi iar Nut, mama zeului Osiris, intampina spiritul faraonului.
Marile bogatii din mormantul lui Tutankamon ar putea arata spectaculos pentru noi, dar oamenii de stiinta spun ca in comparatie cu ceilalti faraoni, Tutankamon a fost sarac. Inmormantarea sa a fost aranjata repede iar comorile au fost depuse in graba in micile incaperi mortuare. Tutankamon ar fi vrut, probabil, sa fie tinut minte pentru ca a restabilit religia, data uitarii de unchiul sau Akhenaten. Tutankamon a reconstruit templul lui Amun-Ra la Karnak. El a ordonat supusilor sai sa abandoneze orasul sfant Amarna al lui Akhenaten si sa restabileasca capitala imperiului la Theba.
Tutankamon—sau preotii puternici ce foloseau numele baiatului rege—au ordonat sculptorilor sa construiasca noi statui in cinstea lui Amun-Ra si in onoarea celorlalti zei. In acelasi timp, oficialii regali distrugeau templele lui Akhenaten si incercau sa stearga orice urma a regelui eretic.

Biserica si Avutia ei Opulenta

“Fabrica” de bani – Averea Bisericii Ortodoxe Române

Trei miliarde de euro: 

la această sumă se ridică averea Bisericii Ortodoxe Române. Cel mai mare cult din România deţine peste 70.000 de hectare de pădure şi teren arabil, zeci de hoteluri, restaurante şi ferme. Realizatorii acestui film au obţinut aceste informaţii din surse, dată fiind lipsa de transparenţă a Bisericii Ortodoxe cu privire la bunurile pe care le deţine.

Răspunsul la întrebarea „ce se întâmplă cu banii strânşi din serviciile religioase, vânzarea de obiecte de cult, donaţiile şi subvenţiile de la stat?” nu a fost încă elucidat. Acest film documentar, intitulat „Cât de mare este averea Bisericii” şi difuzat în emisiunea Cu Ochii’n 4, la TVR, încearcă să risipească misterul din jurul averii impresionante a BOR. (Sursa filmedocumentare.com)

Biserica Ortodoxă Română cuprinde 6 Mitropolii, alcătuite din Arhiepiscopii şi Episcopii, cu un total de 11.146 parohii, deservite de 14.035 preoţi şi diaconi, în 15.116 lăcaşuri de cult. Pentru românii ortodocşi din străinătate, există 3 Mitropolii şi 2 Episcopii (în Europa) şi o Arhiepiscopie (pe continentul american). BOR are, de asemenea, 631 mănăstiri şi schituri, cu peste 8.059 călugăriţe şi călugări. În cadrul BOR există, de asemenea, 279 de aşezăminte sociale, 275 de muzee şi colecţii muzeale, precum şi 42 de centre de conservare şi depozitare a obiectelor cultural-religioase ale moştenirii naţionale.

Numai în Protoieria III din Capitală există 59 de parohii şi o mănăstire, majoritatea fiind construite în secolele XVI – XVII şi menţionate în lista monumentelor istorice. Toate aceste clădiri sunt, evident, plasate pe terenuri care se întind în total pe sute de hectare dacă socotim şi pădurile care aparţin Bisericii. Unele dintre ele sunt închiriate unor firme renumite, altele sunt doar exploatate în folosul Bisericii.

De asemenea, pe lângă fiecare biserică, există, de obicei, şi o casă parohială, ceea ce înseamnă că numărul clădirilor bisericii este cu mult mai mare de 27.000. Dacă estimăm valoarea medie a fiecărui imobil la numai 100.000, înseamnă că bunurile imobile ale Patriarhiei se ridică la minimum 1 miliard de euro…

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist  

Poziţia Bisericii faţă de bunurile materiale este pozitivă

 Bunurile acestea au fost create de Dumnezeu şi sunt date oamenilor spre folosinţă şi mulţumire. Această poziţie, care decurge din recunoaşterea lui Dumnezeu ca Făcător al lumii, nu a fost contestată în creştinism decât numai de catre gnosticii dualişti, pe care Biserica i-a declarat eretici. Dar această poziţie nu implică şi abordarea favorabilă a bogăţiei sau acceptarea strângerii de bunuri materiale, care de obicei este în legătură cu nedreptatea şi lăcomia.
În ceea ce priveşte bunurile materiale, Părinţii Bisericii adoptă o întreagă gamă de atitudini,începând cu simpla tolerare a păstrării acestora sub forma proprietăţii particulare, când ea este folosită în scopuri sociale, şi ajungând până la totala respingere a oricărei proprietăţi individuale şi promovarea proprietăţii obşteşti.      
Proprietatea obsteasca a aparut initial ca manifestare sociala spontana a crestinilor Bisericii Ierusalimului, dar se pastreaza pana astazi in monahismul cu viata de obste. Proprietatea obsteasca din sanul crestinismului difera mult fata de cea din comunism.
In crestinism axioma este "orice imi apartine este si al tau", pe cand in comunism axioma este "orice iti apartine este si al meu". Proprietatea obsteasca din crestinism se sprijina pe libera si spontana consimtire, in vreme ce in comunism pe impunerea exterioara si pe constrangere. 
Mai mult, proprietatea obsteasca din crestinism recunoaste ca stapan real al bunurilor pe Dumnezeu, pe cand proprietatea obsteasca comunista acorda aceasta calitate omului.In acest cadru, Parintii Bisericii uneori semnaleaza uriasul pericol pe care il comporta pentru om acumularea bogatiei sau mentinerea proprietatii particulare, iar alteori subliniaza necesitatea bunei ei intrebuintari. Primul fapt se observa in special in perioada primara a istoriei Bisericii, cand credinciosii proveneau in principal din paturile sociale mai sarace, dar nu inceteaza sa existe si in intreaga perioada ulterioara. Iar al doilea fapt il intalnim mai mult dupa venirea in sanul Bisericii a paturilor sociale mai avute si constituie o pozitie centrala pana astazi.

Teritoriul Daciei - Ghiara de Sfinx

"CUIUL DACIC" sau "CUIUL LUI PEPELEA"  Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor Pantiru - fostul Ambasador al Republicii Moldova la Natiunile Unite, si sa ma reped pina la Orheii Vechi, din ratiuni sentimentale familiale. Am intilnit o multime de oameni minunati dar povestea unuia dintre ei mi s-a parut deosebit de interesanta. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: "Este trist sa stai de vorba cu "profesori universitari in arheologie" care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica, in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii".  Ce să mai citim?  Virusul Misterios Europa este o "comoară pe care am moştenit-o" Măsuri de maximă protecție Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003 Fii propriul tău nutriționist   A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob, fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele "arsuri"), fara o echipa solida multi - disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: "Pe vremea cind eram student in anul I la Fizica, in 1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu - absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou cartea lui Daicoviciu "Dacii" - pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti. Am devenit asa de indragostit de acei Daci, incit imediat dupa colapsarea imperiului sovietic, am fugit repede "Acasa" in Muntii Orastiei, ca sa-i intilnesc pe Daci ori pe urmasii lor."  Ce a realizat Andrei Vartic, in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica - cea mai avansata din lumea antica, descrie materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica, Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii redescopera pe Daci, scriind carti ca: "Ospetele Nemuririi", "Enigmele Civilizatiei Dacice", "Fierul-Piatra, Dacii-Timpul", "Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice", publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care, trimite pe cineva pe soseste peste noapte, o ridica si ... dispare. "Ei, asa or fi legile pe aici" si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el. Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe "tovarasii" arheologi care vin, iau si ... pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou "echipa" de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da "cadou" si lui Andrei ... un Cui Dacic "cu tema" sa-l cerceteze. Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca, dar prea mici pentru a fi luate in consideratie. Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori, ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume.  Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca "tema de lucru", care nu era nici mincat, nici acoperit de rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu), primit de la profesorul roman, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune, X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in componenta lui nici mai mult nici mai putin decit alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati, adica de compusi ai carbonului ce ramin de la prelucrare. O "Minune Antica", care va atrag atentia ca se poate obtine numai in conditii speciale de laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii unui obiect din fier pur este mult mai complicat chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea introducerii in el a unor impuritati. Discul din Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.  Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci, fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi fost vopsita cu vre-o vopsea speciala "dacica", ca sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia "Cuiul lui Pepelea" si fuge la Moscova. Si de asta data rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata - Magnetita "Fe3O4" 2. oxid de fier "FeO" 3. alumo-silicati.  Prin cercetarile efectuate de profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin, utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele unghiuri mici) s-a putut observa peliculele protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor Daria Grabco a studiat la microscop microstructura deosebita a fierului dacic si a mai observat ca acest fier are foua straturi de "domene", unul central si unul de suprafata. Domenele, si aici este "ciudatenia", sint orientate perpendicular unul pe altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior, apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt strat, care s-a solidificat si el, dar ... in alta pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!!  Ei domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani, intr-o tara salbatica, populata de tarani daci, primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au sosit cu o "mica" armata de 150,000 de legionari si carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca ce ... citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar (care dorise sa porneasca razboiul impotriva dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia, de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma, dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de zile, in care poporul roman putea sa manince si sa bea gratuit pe socoteala statului ... 123 de zile? Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse distrugerii, alfabetele la fel.  Ca dacii ne-au lasat mostre de "civilizatie" extraordinara ca: - Betoane perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de peste 2000 de ani - Metalurgie mai avansata decit ceea din zilele noastre - cuie care nu ruginesc de 2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai mari de 25kg. - Modelele Matematice de la Gradistea Muscelului si desigur cele Topografice, prin asezarea "asa ziselor cetati" din Muntii Sureanului, Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine perfect geometrica de invidiat chiar si azi.  Dar nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel "profesoral" de acesti daci, iar Andrei Vartic in loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit sa se duca in Rusia cu acel "Cui al lui Pepelea", spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii, daca nu din sentiment patriotic, macar interes stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a schimbat!  Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca un mister acoperit de paminturi care poate ca o protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice il citesc Sarmi Seget Usa, adica "Eu ma grabesc sa curg" (in sanscrita). Din nefericire azi pling si caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste in "Zona Sacra" a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind domnilor arheologi, istorici, lingvisti?  Il citez din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea ca "Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa, aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de ea. De aceea el daco-romanul cind spune "buna ziua" de fapt spune "Bun e Dyaus". El Dyaus Pitar (pitar - cel ce aduce pita - in sanscrita) a fost primul mare zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune). De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de iarba, unde clima era blinda si ... in timpul noptii a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de fii, fii lui iubiti Dacii "the chosen people".  "Bun e Dyaus" domnilor daco-romani, trezitiva si va redescoperiti trecutul pina nu vi-l fura or distruge altii, daca nu o veti face voi insisi. (Dr. Napoleon Savescu)