joi, 26 aprilie 2012

Biserica Misterioasă




Biserica din Densuș este situată la zece kilometri de localitatea Hațeg. Această biserică m-a impresionat prin forma sa, a icoanelor stranii, care îl înfăţişează pe pruncul Isus în costum popular românesc sau pe apostolul Toma în timpul schingiuirii sale, a picturilor bizantine vandalizate de către invadatorii vremii. Am ajuns aici într-o după-amiază de vară și pot spune că a fost o experiență foarte frumoasă.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT

            Există mai multe păreri legate de istoria acestei biserici atât de diferită față de toate bisericile românești. În primul rând, materialele folosite sunt diverse: piatră de râu, marmură, travertin, blocuri de calcar și cărămizi cu inscripții romane. Se presupune că cele mai multe materiale de construcție au fost luate de la ruinele Sarmisegetusei Ulpia Traiana. Cei mai mulți specialiști sunt de părere că această biserică a suferit mai multe modificări de-a lungul timpului. Există mai multe ipoteze legate de construcția inițială. Una dintre ele, specifică că aici a fost un templu închinat zeului Marte, în altarul căruia romanii aduşi în Dacia obişnuiau să facă sacrificii, altarul bisericii fiind mai aproape de directia sud decât de cea de est. Îngusta turlă este susținută de patru stâlpi, dintre care unul e o stela romană cu numele generalului roman Longinus Maximus, ucis de către daci. Acest lucru duce la a altă ipoteză potrivit căreia, inițial, aici a fost mausoleul acestui general. Cert este faptul că prima atestare documentară a bisericii a fost la 2 iunie 1360, cu ocazia unui „scaun de judecată“ al românilor din Ţara Haţegului.

          Acoperișul, privit din lateral, are forma unui porumbel și este construit din plăci de piatră suprapuse. Multe dintre picturile, ce au fost scoase la lumină de sub stratul gros de var, poartă semnătura zugravului Ștefan și seamănă foarte mult cu cele din biserica Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș. Iconostasul a fost pictat de către Simion de la Pitești, în secolul al XVIII-lea. În prezent, biserica din Densuș poartă două hramuri, „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfântul Proroc Ieremia” și se află pe lista monumentelor propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Aceasta este considerată cel mai vechi lăcaș de cult în care serviciul religios a fost oficiat, neîntrerupt, de sute de ani.

           Deși această construcție ridică încă multe semne de întrebare, un lucru este sigur: Nu trebuie să ratați vizitarea acestei biserici impresionante!

Notă:

  1. Fotografiatul este interzis în interiorul bisericii. 
  2. Program de vizitare: duminica la orele 9, 10 și 17 se țin slujbe. Dacă o găsiți închisă, preotul locuiește în apropiere și localnicii vă vor îndruma către casa domniei sale.

  3. Dacă doriți ghidaj, preotul Alexandru vă va oferi foarte multe informații.
  4. Coordonate GPS: 45°34′49″N  22°47′26″E

Misteriosul Cod Rohonczi - Teoria Conspiratiei

Misteriosul Codex Rohonczi e scris in dacă


O ipoteza tulburatoare a unui cercetator roman
Misteriosul Rohonczi Codex (numit astfel după localitatea în care a fost păstrat pînă în 1907), al cărui original se găseşte în arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei, incitase mai multe generaţii de filologi şi istorici, care l-au cercetat atent, de pe la 1838 pînă spre 1970, fără a-l putea descifra. Ceea ce se putuse stabili cu certitudine fusese că hîrtia manuscrisului datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea şi este de origine italiană, iar straniul alfabet folosit cuprinde un număr deconcertant de semne (cam de zece ori mai mare decît totalul literelor existente în vreun alfabet cunoscut).

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT


Limbajul folosit face parte din cele opt scrieri nedescifrate inca de omenire * Dacii scriau de la dreapta la stanga si de jos in sus * Un expert indian crede ca e vorba de o evanghelie apocrifa * O Apocalipsa care descrie foarte clar sfarsitul vremurilor * Dacii si-ar fi preluat scrierea de la brahmani
Codexul Rohonczi este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Manuscrisul a fost păstrat la Rohonc până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány şi-a donat biblioteca, inclusiv codicele, Academiei de Ştiinţe a Ungariei. Deşi este încetăţenită varianta „codexul Rohonczi”, articolul de faţă optează pentru denumirea „codice”. Codexul face parte din lista celor opt scrieri care nu au fost descifrate inca. Cercetatoarea romanca Viorica Enachiuc crede ca a izbutit sa o descifreze, fiind scrisa in latina vulgara, dar cu caractere dacice.
Attila Nyíri a propus o interpretare publicată în Theologiai Szemle, 39/1996 (pag. 91-98). În mare, procedeul pe care l-a folosit pentru descifrare a constat în a întoarce cartea şi a asocia fiecărui caracter litera cea mai apropiată. Este de reţinut însă că acelaşi simbol cunoaşte uneori varii interpretări şi aceeaşi literă transcrie mai multe simboluri. În final, autorul ajunge la un text care, luat ca atare, are sens în maghiară şi este de natură religioasă. Cercetătorul indian M. K. Singh susţine că textul este scris cu o variantă regională de Brahmi care poate fi citită. A transliterat primele 24 de pagini pentru a obţine un text în Hindi pe care apoi l-a tradus în maghiară şi l-a publicat în ediţia 2004/6 - 2005/1 a periodicului Turán. În interpretarea sa, codicele se vrea a fi o evanghelie apocrifă. Mai mult, ar cuprinde o varianta de Apocalipsa, care descrie foarte clar "vremurile de pe urma" ale omenirii. S-a specutat mult ca Singh a descifrat o serie de previziuni apocaliptice dar ca a ales sa patreze tacerea.
O alta ipoteza este ca ar fi scrisa in alfabetul dacic. De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.
În 1982, Viorica Enachiuc (foto) a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. "Scriere secretă" După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum". Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. "Seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc". După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. "Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc. Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:
"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,/ Înşelator, să nu primeşti a te uni/ Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/ Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/ Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/ Să juri cu maturitate şi cu convingere!/ Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/  Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!"

Codexul Rohonczi
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri.
Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
De la daci nu au rămas izvoare scrise.
Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor.
O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică.
A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre 
vlahi şi regatul lor.
Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris.

Dăruită de un grof
În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi.
Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută.
A făcut rost de o copie.
Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria.
E o carte legată în piele.
A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907.
Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838.
Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.
"Scriere secretă"După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legaturaă cu Codexul: "Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc".

După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet dacic cu 150 de caractere
Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci.
"Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului", spune aceasta.
Solii şi cântece ale vlahilor
Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase.
E scris cu cerneală violet.
Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101.
"Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia 
blakilor avea sediul la Ticina - cetatea din insula Pacuiul lui Soare", a descoperit Viorica Enachiuc.

"
Jurământul tinerilor blaki"
Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit "Jurământul tinerilor blaki", care a fost tradus în felul următor:

"O viaţă, tăciunele Şarpelui, puternic veghetor,
Înşelator, să nu primeşti a te uni
Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit Vei fi
Cântecul cetăţii aud îndelung
Mergeţi vioi, juraţi pe căciulă, pe puternica căciulă!
Să juri cu maturitate şi cu convingere!
Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!
Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău,
mergi cu jurământ puternic!"

Notă:
Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător.
Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei.

Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, promoţia 1963.
Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie.
E membră UNESCO din 1983.
Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova.
A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel.
Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi în Danemarca, unde a studiat scrierea runică.

Aceste fapte nu sunt secrete.
Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi?
Sau mass media.
Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se "vând" mai bine?
Incompetenţi nu sunt , Sau au primit ordin să tacă?


 http://www.voci.ro/codexul-rohonczi-si-tacerea-academica/

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Maria Tereza - pasiunile Mariei

Adevarul despre pasiunile Mariei-Tereza 


Este ideea de la care a pornit istoricul german Gunther Frauberger, in articolul publicat intr-un recent numar al prestigioasei reviste franceze „L'Histoire”. Efectuand cercetari in biblioteci din Austria si Germania, Frauberger a reusit sa reconstituie viata particulara a imparatesei si in principal ultimele sale zile. Istoricul german incuviinteaza faptul ca regina iubea foarte mult caii, dar era o dragoste ce nu implica in nici un caz aspecte sexuale. „Maria-Tereza a fost mereu complexata de feminitatea ei, scrie Frauberger.

Stapana peste unul dintre cele mai mari imperii europene, tratand de la egal la egal cu puternicii barbati de stat ai continentului, ea se simtea intrucatva inferioara acestora, dar facea tot posibilul sa-i urmeze: tragea cu pistolul, se interesa de stiinta si arta, se implica in treburile economice si comerciale, si nu in ultimul rand era o foarte buna calareata, o veritabila amazoana!”.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist  


„Decesul s-a datorat unei hemoragii cerebrale”

Aceasta pasiune pentru echitatie nu i-a fost insa de bun augur, insisi servitorii de la numeroasele castele imperiale de pe cuprinsul Austro-Ungariei scornind, se pare, primele rumori referitoare la bizarul amor carnal pe care imparateasa il impartasea cu naravasii ei armasari. In privinta sfarsitului ei, despre care legendele spun ca s-ar fi petrecut pe cand Maria-Tereza, aflata in plin elan erotic cu un armasar, l-a biciuit pe acesta, fiind apoi macinata intre copitele calului, Frauberger este cat se poate de clar: nimic nu este adevarat.

„Maria-Tereza a murit nu intr-un grajd, sub copitele vreunui armasar, ci singura, in patul ei, in seara zilei de 5 noiembrie 1780. Potrivit marturiilor, de care nu ne putem indoi, ale apropiatilor sai, in acea zi imparateasa s-a sculat dis-de-dimineata, si-a baut cafeaua si s-a tolanit inapoi in asternuturi, pregatindu-se a citi corespondenta. Dupa trei ore, sambelanul sau, nedumerit ca inca nu fusese chemat de imparateasa, ca de obicei, a intrat in camera ei si a gasit-o in pat, in stare de inconstienta.

Stare din care, cu toate eforturile depuse de medicii personali, imparateasa nu avea sa se mai trezeasca niciodata, incetand din viata la ora 9:45 p.m., in aceeasi zi. Autopsia urma sa scoata la iveala ca decesul ei s-a datorat unei hemoragii cerebrale. Cu alte cuvinte, un sfarsit deloc spectaculos, precum cel vehiculat de amatorii de zvonuri si de glume fara perdea pe socoteala impunatoarei imparatese...     GABRIEL TUDOR

Templu Tenochtitlan - Aztecii

Mituri aztece sapate in piatra


Recent, la Marele Templu Tenochtitlan, o echipa de arheologi de la Institutul National de Antropologie si Istorie din Mexic a facut o descoperire uluitoare: dovezi despre miturile aztece ale vechii civilizatii din epoca pre-hispanica, sapate in piatra. Este vorba despre 23 de placi de piatra din perioada pre-hispanica, datand de aproximativ 550 de ani, descoperite de arheologi. Valoarea lor este cu atat mai mare pentru lumea arheologica cu cat acestea sunt singurele sculpturi descoperite pana acum in zona sacra Tenochtitlan. Placile contin sculpturi in roca vulcanica care ar ilustra mituri aztece precum nasterea zeului razboiului Huitzilopochtli, in vreme ce alte basoreliefuri contin reprezentari ale unor serpi, razboinici, prizonieri sau diverse elemente ornamentale.

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "comoară pe care am moştenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Fii propriul tău nutriționist  


Valoarea arheologica mare este data si de faptul ca pot fi citite, dupa cum spunea Raul Barrera, unul dintre arheologi, "ca un document iconografic nepretuit, care povesteste anumite aspecte ale vechii civilizatii aztece". Marele Templu Tenochtitlan a fost cel mai important centru al vietii religioase mexicane, construit pe locul a ceea ce astazi este Zocalo, cea mai mare piata din capitala mexicana. Sculpturile in piatra sunt plasate cu fata catre zona centrala a divinizarii lui Huitzilopochtli, ceea ce inseamna ca, la fel ca si placile de andezit roz si placile de bazalt, ele dateaza de pe vremea celei de-a patra etape a constructiei Marelui Templu, adica anii 1440-1469, spune Barrera.

Basoreliefurile sapate in roca vulcanica transmit vechi mituri, cum ar fi cele ale nasterii lui Huitzilopochtli si inceputul Razboiului Sfant. Potrivit mitului nasterii zeului razboiului, se spune ca zeita Pamantului si a fertilitatii, Coatlicue, ar fi ramas insarcinata datorita unei pene care i-a intrat in pantec in vreme ce matura, lucru care i-a infuriat din cale-afara pe copiii ei care au pus la cale o revolta impotriva mamei lor.

Astfel, 400 de luptatori din sudul Mexicului impreuna cu zeita Coyolxauhqui, fiica zeitei Pamantului si a fertilitatii, au pornit spre muntele Coatepec, unde se afla Coatlicue, pentru a o ucide. Numai ca din pantecele zeitei Coatlicue a iesit Huitzilopochtli, zeul Soarelui si al razboiului, care si-a ucis sora, transformand-o in Luna. Legenda mai spune ca in timpul calatoriei facute de luptatorii din sud, cea dintre Aztlan si lacul Texcoco din valea Mexicului unde au si fondat un oras, razboinicii din nord, pe nume Mimixcoas, au coborat din ceruri. "Ambele mituri", spune Raul Barrera, "includ conceptul de razboi al stelelor in care zeul Soarelui si al Razboiului, Huitzilopochtli, ii invinge pe cei 400 de razbonici veniti din sud si pe Coyolxauhqui, lupta in urma careia au aparut stelele si Luna".

Arheologii au descoperit pe lespezile sculptate si alte imagini, cum ar fi cea a unei sageti cu fum de-a lungul extremitatilor (?), a unui razboinic cu o arma si un scut si cea a unui prizonier aflat in genunchi, cu mainile legate la spate.    GEORGE CUSNARENCU

O crima unica in istoria Antichitatii

Un asasinat cat un imperiu



O crima unica in istoria Antichitatii, cand saizeci de senatori comploteaza si il ucid pe liderul statului, s-a petrecut in anul 44 i.Ch., victima fiind Iulius Caesar. Devenit dictator intr-o republica, acest stralucit conducator militar a fost eliminat pentru a salva democratia romana, dar efectele au fost contrare. Asasinatul a fost punctul de pornire spre dictatura absoluta si spre starea de dezordine incontrolabila, care a dus in cele din urma la disparitia Imperiului Roman de Apus.
Testamentul surpriza al lui Caesar


In termenii de azi, am putea spune ca moartea violenta a lui Caesar a fost cauzata de cresterea intolerabila a cultului personalitatii si a tendintelor sale dictatoriale. Conflictul deschis cu Senatul a debutat cu trecerea Rubiconului ("Zarurile au fost aruncate", cu varianta "Sa vorbeasca zarurile") si disputa mortala dintre Caesar si adversarul Pompei (pe care l-a urmarit pana in Egipt). Era anul 50 i.Ch. si popularitatea lui Gaius Iulius Caesar crestea alarmant. Sub presiunea evenimentelor, Senatul il alege mai intai "dictator pentru un an", apoi "dictator pentru 10 ani", apoi "Dictator pe viata". Elogiile la adresa sa nu mai conteneau. A primit si titlul de "Pater Patriae" (Parintele tarii) si, contrar cutumelor republicane, s-au batut monede cu chipul sau. La intalnirile populare, lumea il striga "Rex" (Regele), iar marele sau prieten, Marc Antoniu, ii ofera coroana de lauri, pe care Caesar o refuza, facand pe principialul...
In aceste circumstante sufocante pentru opozitia din Senat, un grup condus de Brutus Marcus Iunius si Gaius Cassius se autointituleaza "Eliberatorii" si formeaza o conspiratie cu scopul de a-l elimina. Din toate variantele de suprimare, a fost ales atacul cu cutite din Senat (armele ascunse sub toga). A fost fixata ziua de 15 martie ("Idele"; acest termen indica mijlocul lunilor martie, mai, iulie si octombrie si data de 13 a celorlalte luni). Locul crimei a fost Teatrul lui Pompei. Calpurnia, sotia sa, si-a visat sotul plin de sange. Doctorii carora le-a povestit visul i-au spus sa nu se duca. Si totusi, dupa ce Caesar a intrat in sala, un senator i-a smuls tunica, altul l-a ranit usor la umar, apoi cel putin 23 de lovituri de cutit l-au doborat la pamant. Brutus a fugit la Capitoliu si a anuntat: "Popor roman, suntem din nou liberi!" De frica unui macel, oamenii s-au ascuns in case. Nici urma de bucurie. Abia dupa trei ore Caesar a fost vazut de medici. Prea tarziu. Contrar asteptarilor, la Roma era liniste. Asa si-au permis senatorii va voteze amnistia ucigasilor. Dar la funeralii, Marc Antonius face un gest exceptional: dezbraca victima si arata poporului ranile, precizand si cine le-a facut. Apoi citeste testamentul. Lider devine fiul adoptiv Octavianus, iar daca si acesta moare, conducerea va fi preluata de... Brutus, marele tradator! Totodata, toata averea este lasata poporului Romei. Abia atunci multimea s-a infuriat si i-a alungat pe conspiratori din Cetate. Iulius Caesar nu strangea averi pentru familia sa, lucru pe care un dictator nu-l face.
Urmari dezastruoase
Lectia pentru istorie: o lovitura de palat are consecinte imprevizibile. Ucis pentru a salva republica, Caesar lasa in urma haosul. Marc Antoniu si Octavianus declanseaza un nou razboi civil. Fiul adoptiv castiga si este declarat Augustus Caesar in 27 i.Ch. Era decesul Republicii Romane si debutul dictaturii absolute. Pana la disparitia Imperiului Roman de Apus (476 d.Ch.), asasinatele politice aproape ca au devenit o banalitate, iar succesiunea dictatorilor era aiuritoare (si trei intr-un an). Caesar a fost sacrificat inutil.
PAUL IOAN
Vezi Sursa Info AICI

joi, 19 aprilie 2012

Mihail Sadoveanu


Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880, la Pascani, ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursache, fata de razesi. Urmeaza gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1896, intentioneaza a alcatui, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntind, insa, din lipsa de izvoare. Apoi urmeaza cursurile Liceului National din Iasi. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897. In 1898 incepe sa colaboreze la Viata noua alaturi de Gala Galaction, N.D.Cocea, Tudor Arghezi si altii, semnind cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S.Cobuz. 

Ce să mai citim? 

Virusul Misterios

Europa este o "cum ar fi pe care am moștenit-o"

Măsuri de maximă protecție

Sheme Electronice

Robotul ADN ar putea ucide celulele canceroase

SARS a fost o boală relativ rară; la sfârșitul epidemiei, în iunie 2003

Planet REBOOT 



In 1904 se stabileste la Bucuresti" se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata - Povestiri, Dureri inabusite, Crisma lui Mos Precu, Soimii - in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 "anul Sadoveanu".

In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele Povestiri de seara (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, brosura Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobindi pamint s.a. Colaboreaza la revista "Samanatorul", dar se va simti mai apropiat spiritului "Vietii Romanesti". 

In 1919 editeaza, impreuna cu Tudor Sarghezi, la Iasi, revista Insemnari literare. In decembrie, reviasta isi anunta incetarea aparitiei: Viata romaneasca isi porneste iar munca pentru cultura si folos. Noi, cei de la INSEMNARI LITERARE, reintram in curentul ei cu modestele noastre mijloace. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele Umbre si brosura In amintirea lui Creanga, iar la Editura Luceafarul - volumul Priveghiuri. In 1921 devine membru al Academiei Romane. 

In 1926 reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin. In 1936 M.Sadoveanu, G.Topirceanu, M.Codreanu si Gr.T.Popa scot, incepind cu luna ianuarie, revista lunara Insemnari iesene. La moartea lui G.Ibraileanu, M.Sadoveanu scrie despre personalitatea criticului. Moare la 19 octombrie 1961 la Bucuresti si este inmormintat, in 21 octombrie, la Cimitirul Bellu, linga Mihai Eminescu. 

Luat in totalitate, M.Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enorma.
(George Calinescu)

Epoca in care scrie Sadoveanu este epoca marelui roman realist, dar si a romanului modern.

Cel ce a fost supranumit "Ceahlaul prozei romanesti" sau "Stefan cel Mare al literaturii romane" ori "... al treilea mare Mihai din istoria poporului roman" - Mihai Sadoveanu - una dintre principalele si maiestuasele coloane de lumina ale culturii si ale existentei noastre - si-a consacrat extrem de bogata sa creatie artistica, adunata in peste 120 de volume, unui singur erou: poporul roman, surprins in iferite ipostaze si intruchipari si evocat in felurite momente, incepind din cele mai indepartate timpuri ale alcatuirii fiintei neamului si pina in contemporanietate. 

Eroii lui Sadoveanu sint exponenti ai unor categorii, tipuri sau arhetipuri, exemplare pentru umanitate prin faptele lor; autorul a creat o lume prin Vitoria Lipan. Tudor Soimaru, Stefan cel Mare, razesi si boieri, pescari, haiduci, militari, popi, avocati, vinatori, diplomati, functionari, negustori. Sadoveanu urmareste conditia sociala si cea istorica a individului, descriind lumea satului si a tirgurilor de provincie, realitatile prezente, dar si cele care apartin istoriei sau a unui trecut imemorial, pe care documentele nu-l pot atesta.

Sadoveanu este creatorul romanului istoric romanesc. El vede istoria ca pe o scena imensa, in care se misca comandanti de osti si mari voievozi, intr-un spatiu epopeic, legendar si mitic. Originalitatea operei este data de capacitatea de a se contopi cu lumea evocata, astfel incit un singur narator, autorul insusi, povesteste viata din trecut si cea de azi.

Ceea ce da farmec povestirii este taina care se cere dezvaluita si la care noi, cititorii, ajungem treptat, prin lecturi reluate, descoperindu-i muzica, dominarea trairilor, starea de echilibru si semnificatia tacerii sadoveniene.

Sadoveanu este, asadar, un scriitor de tip "arhaic", atras de "epopeic, mitic si tragic". 

"Ca si poezia lui Eminescu, proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adinc al specificitatii noastre." (G.Calinescu)

Voronet - cea mai cunoscuta biserica din Romania

Biserica Sfantul Gheorghe a Manastirii Voronet este probabil cea mai cunoscuta biserica din Romania.
Manastirea Voronet   Voronet
Anul construcţiei: 1488   Construită de: Stefan cel Mare Locaţia: Voronet, Judetul Suceava 
Sumar: Biserica Sfantul Gheorghe a Manastirii Voronet este probabil cea mai cunoscuta biserica din Romania atat pentru frescele ei exterioare, cu o luminozitate si culori foarte intense cat si pentru sutele de figuri bine pastrate pe zugraveala de azur.
Manastirea se afla pe malul unui rau, la capatul unui sat mare cu acelasi nume, aproape de orasul Gura Humorului. Varsta asezamantului monahal nu este cunoscuta. Legenda ne povesteste ca Stefan cel Mare, in timpul unei crize intr-un razboi cu turcii, a venit la Arhimandritul Daniel, la schitul sau in Voronet si a cerut sfatul acestuia. Castigand batalia impotriva turcilor, printul si-a pastrat promisiunea catre calugar si a construit o noua biserica dedicata Sfantului Gheorghe, ocrotitorul victoriei in batalie.


Harta Bucovina - Manastirea Voronet
Aceasta este biserica actuala, construita pe asezamantul vechii biserici de lemn, ale carei ramasite nu se stie de cand dateaza. Noul cercetator George Bals a scris in 1920, ca biserica aceasta, la fel ca si cele construite in secolul urmator, sunt “Biserici bizantine construite cu maini gotice”. Strucutura si solutiile de interior in ce priveste spatiul au facut trimitere la traditia Bizantina si a Slavilor de sud.
Exteriorul cu stalpii, usile si ramele ferestrelor au dus la curentul cu influente gotice din vestul Europei. Curentul s-a raspandit din Transilvania si Polonia cu artisti care au fost invitati special pentru a construi biserici. Biserica Sfantului Gheorghe se deschide cu o inscriptie comemorativa plasata chiar la intrarea in exonartex :”Eu printul Stefan prin voia Domnului conducator al Moldovei fiu al printului Bogdan, a inceput a construi aceasta fundatie a Manastirii Voronet dedicata Sfantului si Adoratului si Marelui Martir si Victorios Gheorghe, anul 6996 (1488, luna lui mai ziua 26, in lunea de dupa Pogararea Sfintului Duh si terminata in acelasi an in luna lui 

Ceaușescu - De ce era rău pe vremea lui ?


Multora ne-a trecut prin cap întrebarea aceasta atât de logică și de binevenită: în fond, România a fost și încă mai este, o țară foarte bogată ai cărei cetățeni obișnuiți ar trebui teoretic să se bucure de un nivel de trai decent. 

 Ne amintim de faptul că prin anii ’60-’70 și începutul anilor ’80, a fost chiar  binișor din punctul acesta de vedere – apoi lucrurile au degenerat.  Lumea îl învinuia pe Ceaușescu singur, intelectualii învinuiau pe bună dreptate sistemul comunist pe la colțuri, dar nimeni nu părea să înțeleagă și mai puțin, să aibă curajul să explice mecanismul prin care foloasele cuvenite ale muncii românilor, ajungeau în conturi de bancă străine aflate în posesia…ei, aici e buba, nu a lui Ceaușescu! Nu-i fac apologia dictatorului câtuși de puțin, dar odată cu răul, trebuie spus și binele, puțin cât a fost acela.

Cum a renunţat Ceauşescu la clauza naţiunii celei mai favorizate


In 1988, clauza natiunii celei mai favorizate acordata de SUA Romaniei din 1975 in baza amendamentului Jackson-Vanick, era compromisa din cauza politicii regimului comunist de ingradire a emigrarilor din Romania si a incalcarii tot mai fatise a drepturilor omului. Inainte ca Statele Unite ale Americii sa faca publica hotararea de a nu mai acorda Romaniei clauza, Nicolae Ceausescu a anuntat Washingtonul cu vanitatea-i cunoscuta ca renunta la acest avantaj. Atitudinea sa in aceasta imprejurare ilustreaza cum nu se poate mai bine un proverb german: Hochmut kommt vor dem Fall ("Aroganta precede caderea").

De ce  , Atunci cînd ni se spunea ca este rau , o duceam mai bine ?

Iar , Acum cand ni se spune ca o ducem bine  , de ce o duceam  mai rau 
Hotararea lui Ceausescu de a renunta la clauza a lipsit desigur Washingtonul de un mijloc de presiune asupra politicii interne a dictatorului roman, insa, din acel moment "relatiile speciale" cu SUA au fost definitiv curmate, iar izolarea regimului sau a devenit tot mai vizibila.
Publicam mai jos fragmente din Stenograma sedintei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din ziua de 25 februarie 1988, in care este afirmata hotararea conducerii de la Bucuresti de a renunta la Clauza natiunii celei mai favorizate si de a pune aceasta pe seama unor "cercuri ostile", care se foloseau de reinnoirea ei, pentru a denigra Romania.
Stenograma sedintei Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., din ziua de 25 februarie 1988
Sedinta a fost prezidata de tovarasul NICOLAE CEAUSESCU, secretar general al Partidului Comunist Roman.
Au participat tovarasii Constantin Dascalescu, Elena Ceausescu, Manea Manescu, Emil Bobu, Gheorghe Oprea, Gheorge Radulescu.
Au fost invitati tovarasii Ion Stoian, Aurel Duma.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Tovarasi,

Am convocat aceasta sedinta pentru a discuta unele probleme internationale.
In primul rind, in legatura  cu prelungirea acordarii caluzei natiunii celei mai favorizate Romaniei, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucuresti, a facut o comunicare, din partea Departamentului de Stat, la Ministerul Afacerilor Externe. Printre altele, in aceasta comunicare, se spune ca " ii va fi greu sa propuna prelungirea acordarii clauzei, daca Romania nu raspunde obiectiv la o serie de cereri ale Statelor Unite ale Americii" si asa mai departe. Ca la noi sint o serie de probleme economice, probleme religioase si probleme ale dreptului omului  si, totusi, recunosc ca in ce priveste emigrarea s-au solutionat pozitiv multe lucruri.
Tov. Elena Ceausescu:
Au ridicat, din nou, probleme vechi, probleme cunoscute.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Asa este. Din nou se ridica aceleasi probleme si ei spun ca le va fi greu sa ceara prelungirea clauzei.
De altfel, noi le-am spus - si inca de multe ori - ca vom renunta si ca sintem interesati in rezolvarea acestei probleme fara nici un fel de conditii, pe baza reciproce, a respectarii acordurilor economice intre doua state. Nu putem accepta in nici un fel acordarea clauzei pe baza conditiilor care ni se pun. Nu vom accepta niciodata! I-am scris si lui Reagan - ca raspuns la scrisoarea lui - despre aceste lucruri; problemele economice romanesti - la ce se refera el - aici nu este vorba de nici o problema economica, ci problemele economice sint foarte grave in Statele Unite ale Americii - recunoscute chiar de economistii lor - si care afecteaza si alte state, inclusiv tarile in curs de dezvoltare.
Tov. Manea Manescu:
Situatia lor economica afecteaza toata economia mondiala.
Tov. Nicolae Ceausescu:
in legatura cu democratia, i-am spus ca, consideram ca democratia noastra este superioara celei din Statele Unite ale Americii. Sigur, putem in acest fel sa discutam, dar sint probleme interne si nu consideram ca poate fi obiectul unor discutii privind relatiile noastre.
Sigur, noi am spus ca renuntam la prelungirea acordarii clauzei daca se pun fel de fel de conditii. Sintem pentru mentinerea clauzei fara conditii, adica fara mentinerea amendamentului Jackson-Vanik. Si daca nu vor, Romania nu va mai cere prelungirea.
Tov. Gheorghe Radulescu:
Foarte bine.
Tov. Nicolae Ceausescu:
I-am spus-o direct.
Acum, in comunicarea ambasadorului american, se spune ca s-a ajuns la intelegerea ca, Statele Unite ale Americii sa faca public aceasta problema. Ei vor sa faca aceasta comunicare in 28 februarie. Dar mai bine sa citeasca tovarasul Duma.
Tov. Aurel Duma:
La 24 februarie 1988, in cadrul unei audiente la Ministerul Afacerilor Externe, ambasadorul Statelor Unite ale Americii, Roger Kirk a comunicat, din imputernicirea conducerii Departamentului de Stat, urmatoarele in legatura cu decizia Romaniei de a renunta la prelungirea clauzei natiunii celei mai favorizate, in conditiile amendamentului Jackson-Vanik.
1. Guvernul S.U.A. propune ca, in baza articolului XII al Acordului comercial romano-american, consultarile bilaterale sa aiba loc la Washington, in perioada 5-6 aprilie 1988. Partea americana doreste ca la aceste consultari sa discute, intre altele:
a) Daca sa se suspende sau sa inceteze clauza natiunii celei mai favorizate prevazuta in articolul I al Acordului comercial dintre Republica Socialista Romania si Statele Unite ale Americii din 1975.
b) Stabilirea modalitatilor de aplicare a acestei masuri.
c) Cum sa fie minimalizata perturbarea comertului rezultind din incetarea tarifului vamal in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate.
2. Guvernul Statelor Unite ale Americii nu poate sa fie de acord cu tinerea acestei probleme strict intre guvernele celor doua tari.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Si noi am discutat altfel.
Tov. Aurel Duma:
Si, de aceea, guvernul american considera necesar sa informeze prompt Congresul, comunitatea oamenilor de afaceri, alte parti interesate si opinia publica despre hotararea Romaniei privind clauza natiunii celei mai favorizate, precum si asupra raspunsului pozitiv al guvernului SUA de a incepe consultarile cu guvernul roman in baza Articolului XII al Acordului comercial.
Ambasadorul SUA a subliniat ca guvernul american intentioneaza sa publice o declaratie in acest sens nu mai tirziu insa de vineri, 26 februarie 1988. Partea americana va incerca, inainte de a da publicitatii declaratia, sa verifice cu partea romana exactitatea datelor faptice pe care le va cuprinde aceasta.
La unele intrebari ce i-au fost adresate, ambasadorul Statelor Unite ale Americii  a facut urmatoarele precizari:
1. Partea americana are in vedere ca la consultarile propuse pentru luna aprilie 1988 sa fie examinate numai aspectele procedurale legate de aplicarea articolului I - referitor la clauza - din Acordul comercial bilateral.
2. Decizia cu privire la publicarea unei declaratii, care sa nu depaseasca data de 26 februarie a.c., dupa parerea sa, este deja luata. De asemenea, pentru verificarea exactitatii unor elemente din textul declaratiei, partea americana are in vedere sa contacteze ambasada romana din Washington.
3. Ambasada SUA din Bucuresti nu a primit textul declaratiei. Cu toate ca rasfoia niste hirtii, ambasadorul SUA a spus ca, dupa parerea lui, declaratia ar putea cuprinde urmatoarele elemente:
- Dorinta Statelor Unite ale Americii de a dezvolta relatiile cu Romania.
- Decizia guvernului roman privind renuntarea la prelungirea clauzei in conditiile mentinerii amendamentului Jackson-Vanik.
- Raspunsul Statelor Unite ale Americii ca sint gata sa intre in consultari cu partea romana privind Acordul comercial din 1975.
- Dorinta Statelor Unite ale Americii de a minimaliza efectul incetarii clauzei asupra comertului romano-american.
A adaugat ca, probabil, declaratia va mai cuprinde si alte elemente.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Si spune ce i-am raspuns noi.
Tov. Aurel Duma:
S-a prezentat pozitia de principiu a tarii noastre privind acordarea reciproca a clauzei natiunii celei mai favorizate, fara nici un fel de conditii, si s-a exprimat dorinta Romaniei de a dezvolta si diversifica relatiile dintre Romania si Statele Unite ale Americii, pe baza principiilor recunoscute ale dreptului international.
Totodata, s-a examinat surprinderea in legatura cu hotararea de a se da publicitatii un comunicat privind o problema asupra careia s-a convenit sa se pastreze o stricta confidentialitate.
Am rugat sa se transmita Departamentului de Stat cererea partii romane de a se respecta aceasta intelegere si sa nu se dea publicitatii nici o declaratie inainte ca partea americana sa aiba consultari cu partea romana in legatura cu aceasta problema. Discutiile pe aceasta tema sa aiba loc la Bucuresti si nu la Washington.
S-a subliniat inca o data ca partea romana apreciaza necesara organizarea consultarilor dintre cele doua guverne nu numai pentru clarificarea aspectelor procedurale, ci, in primul rind, pentru gasirea cailor de dezvoltare in continuare a relatiilor economice dintre cele doua tari. S-a sugerat, de asemenea, ca aceste consultari sa aiba loc cit mai curind posibil.
S-a solicitat ca punctul de vedere al partii romane sa fie transmis de indata la Washington, urmind sa se comunice partii romane raspunsul Departamentului de Stat in cel mai scurt timp.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Voi ati comunicat ambasadorului nostru de la Washington?
Tov. Aurel Duma:
Ambasadorului nostru de la Washington i-am comunicat, in primul rind, ca s-a prezentat aceasta problema de catre ambasadorul american si, in al doilea rind, daca va fi solicitat de Departamentul de Stat sa le raspunda ca discutiile sa aiba loc la Bucuresti, si sa ne informeze ce i s-a mai spus.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Bine.
Acum, tovarasi, eu vreau sa va spun ca am dat sarcina sa se faca un proiect de declaratie, in care sa se reflecte adevarata realitate.
Tov. Manea Manescu:
Este foarte bine.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Sigur, sa spunem ca noi pornim de la necesitatea dezvoltarii relatiilor, ca de fapt prin amendamentul Jackson-Vanik - mentinerea acestui amendament - s-au incalcat prevederile Acordului comercial, s-a actionat cu totul unilateral, urmarind si facind discutii contrare Romaniei, formulind o serie de pretentii de amestec in treburile interne inadmisibile. Si in citeva rinduri s-a atras atentia si trebuie spus ca nu se va putea merge mai departe asa. Am spus acest lucru si cu prilejul vizitei secretarului de stat si in scrisoarea trimisa lui Ronald Reagan. Nu se poate accepta conditiile impuse de ei! Cum poti sa spui ca "presedintelui ii va fi greu sa mai ceara prelungirea clauzei daca Romania nu raspunde la o serie de cerinte ale SUA"?!
Tov. Manea Manescu
Este un amestec brutal.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Trebuie sa le spunem, in sensul in care am spus si in scrisoare, sa spunem public; m-am referit atunci si la situatia de la ei de acasa. Si am spus ca Romania doreste mentinerea clauzei reciproce, numai in anumite conditii, fara impunerea mentinerii amendamentului Jackson-Vanik si in conformitate cu normele internationale, cu prevederile GATT, in care ambele tari sint membre. Sa spunem ca nu vom mai accepta continuarea unor discutii de amestec inadmisibil in treburile interne ale Romaniei, ca Romania - pina cind se va ajunge la un acord corespunzator privind adoptarea unei declaratii privind acordarea clauzei reciproce fara nici o conditie - va continua sa actioneze in directia dezvoltarii relatiilor; sau sa spunem, pina cind se va ajunge la o clarificare, Romania va continua sa dezvolte relatiile si va actiona pe baza aceasta; cutare si cutare. in spiritul in care este.
Tov. Elena Ceausescu:
Sint cunoscute.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Deci, tovarasi, sa pregatim acest proiect de declaratie, pina dupa amiaza sa-l avem gata. Daca ei vor sa-l publice, daca ei se vor referi la aceste lucruri si noi sa le spunem citeva lucruri mai tari. Deocamdata aceasta spunem in declaratie.
Tov. Aurel Duma:
Sa vedem intii declaratia lor.
Tov. Elena Ceausescu:
Pregatim declaratia si vedem cum este declaratia lor.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Dupa amiaza sa avem noi pregatit proiectul de declaratie si o publicam dupa ce apare declaratia lor. Vom vedea si ce ne raspund. Dupa amiaza - repet - sa avem noi gata proiectul nostru de declaratie.
Tov. Aurel Duma:
Am inteles.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Aceasta, tovarasi, ar fi in legatura cu aceasta problema. Realmente nu mai putem admite. Mai mult de 20 de ani, de fiecare data avem aceaste probleme. Acest lucru nici cu americanii, nici cu altii nu-l mai putem admite. Ce am facut am facut prin munca noastra!
Tov. Gheorghe Radulescu:
Este foarte bine sa procedam asa.
Tov. Nicolae Ceausescu:
Deci, aceasta ar fi problema cu Statele Unite ale Americii.

Sursa    (Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, Fond C.C. al P.C.R. - Sectia Cancelarie, Dosar 8/1988, f. 6 - 10).

Cu toate că a făcut câteva greşeli capitale faţă de popor , ( înfometare - dar totuşi nu a murit nimeni de foame şi frig -cum se moare astăzi : - raţionalizarea carburanţilor , limitarea plecărilor în străinătate , limitarea la mediile de informare în masă şi de socializare şi dreptul la democraţie ) a făcut şi multe lucruri utile şi necesare poporului român , care în condiţiile economice de astăzi se făceau la paştele cailor .- Eheeee...! dacă nu era piaza rea şi racila poporului român -ELENA ( acest prenume predestinat poporului român ) poate românii în perioada lui Ceauşescu nu o duceau aşa de rău ). Dar , pt. că există acest dar - Ceauşescu a fost ( dintre conducătorii României după Mareşalul Antonescu şi alţi demnitari din perioada postbelică ) , un MARE PATRIOT - şi-a asumat unele riscuri şi prin renunţarea la clauza " Naţiunii celei mai favorizate " impusă de jandarmul mondial - economic şi politic ( a se vedea pe internet interviul lui Aaron Russo - Site-freedomtofascism.com "), nu a subjugat ţara economic şi implicit politic cum este astăzi .De pe vremea lui Ceauşescu regret doar ORDINEA ŞI DISCIPLINA îN TOATE INSTITUŢIILE DE STAT ŞI ÎN SECTOARELE ECONMICE DE STAT ŞI PRIVATE . Pe vremea lui - LEGEA - era lege - nu se discuta ci se aplica , profesionalismul şi competenţa erau la loc de cinste , or, astăzi -peste tot troneză neştiinţa şi incompetenţa ( afaceri personale cât încape ); legea este scoasă la mezat , apicându-se după interese - PERSONALE ŞI DE STAT- ( D-le BOC , BOC - AVEŢI CEVA DE REPLICAT ? ) . Condamnarea la moarte a cuplului Ceauşescu a fost o CRIMĂ PREMEDITATĂ . Biblic se zice că -" poporul care îşi omoară conducători -ESTE UN POPOR BLESTEMAT "- şi cred că acum trăim acest adevăr biblic. Anonim
Curtoazie din partea cititorului Adrian-românul-contrarevoluționarul, mecanismul e explicat mai jos și pentru prima oară aflu ceea ce știam în mod instinctiv, fără a avea date -pentru aceasta îi mulțumesc și vă invit să profitați.  Apoi, transpuneți cunoștințele dobândite situației actuale. Mai urmează numai să identificăm vinovații și să îi numim. După ce România va ajunge cum trebuie, adică în mâinile naționaliștilor, mai bine ar fugi șobolanii prin locuri neștiute în lume, unde să își consume averile furate, sperăm pentru o cât mai scurtă vreme, căci aici va fi vai de blana lor cenușie!
 Lansez o invitație și altora care au date concrete despre sabotarea deliberată a economiei românești în acele vremuri sau mai recent, să îmi scrie – doar cunoscând metodele, putem preveni alte pagube în viitor. Uite cum facem noi aici, ceea ce ar trebui să fie treaba serviciilor secrete!
“Pe vremea lui “Ceasca” cum spuneti voi, el aproba necesarul de consum intern de produse alimentare. Surplusul fata de productie era permis a fi exportat. Evreii care controlau integral conducerea aparatului economic organizau raportarea unor productii mult mai mari decat realitatea. Din cantitatile fictive raportate era scazut necesarul intern si se aproba diferenta pentru export. Dar productia fiind mult mai mica decat cea raportata, exportul se facea din produsele care erau de fapt alocate necesarului intern fara stirea conducerii, Ceausescu inclusiv, de unde si sursa deficitului cu produse alimentare pentru poulatie in acea perioada.
Avand ceva suspiciuni, Ceausescu a inceput sa faca controale in piete. Bineinteles ca se organizau suparalimentari de stocuri pentru mentinera unei iluzii de abundenta. Pentru cine? Evident pentru cine nu stia care este relitatea. Cine nu stia? Pai sa vedem cine stia: poporul stia, conducatorii economici stiau, securitatea ( chipurile subordonata lui Ceusescu) stia, strainii stiau prin evrei si sistemele de spionaj. Singurii care nu stiau erau Ceausescu si conducerea imediat apropiata in care acesta avea incredere. SPECTACOLUL BUNASTARII DIN PIETE ERA ORGANIZAT DOAR PENTRU CEAUSESCU. Sa crezi ca isi organiza singur o iluzie pentru a pacali pe cine??? Pe cine pacalea, ca pe noi nu avea cum. Cine erau pacalitii??
La fel se intampla cu productia tuturor celorlate valori ce se exportau. Conducatorii firmelor de export vindeau produsele catre firme proprii off-shore, Statul Roman incasand preturi minuscule dar aceeiasi directori vindeau mai departe la preturi de piata la straini, diferenta ramanand in conturile din strainatate ale firmelor lor. Astfel ajunsesera sa aiba la “revolutie” sute de milioane de dolari in conturi cu care nu puteau face nimic pentru ca nu isi puteau etala bogatia din cauza omului rau cum il denumiti voi: ‘Ceasca’. Asa ca l-au ucis si au scapat de singura piedica de a se bucura de ce au furat inainte si de a continuia sa fure ce a mai ramas din economia Romaniei dupa 1989.
Nu ar fi fost nici o problema sa fie auditate toate conturile de valuta ale bancilor romanesti dupa revolutie si sa se vada care a fost circuitul si valorile exporturilor. Cine i-a impiedicat pe evreii care au luat conducera tarii sa faca acesta audit? NIMENI. AU DE ATUNCI TOATA PUTEREA DAR REFUZA SA O FACA SI AU DISTRUS TOATE ARHIVELE. PENTRU CE? Au ceva de castigat, sau de pierdut, oare ce? Nu cumva ce trebuie protejat ecte chiar legenda creata in jurul lui Ceausescu la care fraierii inca mai musca?
Cat de a lui Ceasca era securitatea s-a vazut dupa cum l-a aparat. Trebuie sa nu ai nici un neuron functional sa mai crezi ca Ceausescu chiar a condus in Romania ultimilor ani, altceva decat supravegherea dezvoltarii economice, de care in modul cel mai pervers posibil au profitat din plin doar dusmanii Romaniei.
Parerea mea este ca inainte de 1989 s-a furat chiar mai mult din bogatia Romanilor decat dupa.
In etapa de dezvoltare si explotare operationala se poate fura cel mai mult. La dezmembrare se fura stocul si activele, mult mai putin in opinia mea decat in dezoltare si exploatare. Si stiu ce vorbesc caci sunt victima a aceluiasi procedeu dar aplicat dupa 2000 asupra mea si a firmelor mele.
Si ca sa dovedesc continuitatea procedeelor de a fura averea acestui popor inainte si dupa care se face cu oameni care protejeaza informatia reala si care nu sunt foarte multi, va dau un singur exemplu care pentru mine este cel mai relevant: Nicolae Vacaroiu: inainte de 1989 a avut functia de Sef al Comitetului de Stat al Planificarii Economiei, adica cel care stia si putea ascunde realitatea privind productia fictiva si exporturile reale; dupa 1989 a fost Prim Minstru, presedinte al Senatului (omul nr. 2 in stat) si acum, sef al Curtii de Conturi, institutia care verifica cum sunt cheltuiti banii bugetului de stat care a ramas cea mai importanta sursa de bani la acest moment si de care toat economia depinde acum, desigur de c are depind si marea parte a averilor personale ale conducatorilor statului. QUOD ERAT DEMONSTRANDUM!.
Desigur, tot Ceausescu a fost si inca este de vina!!!”
  1. Şi eu sunt de părere că Ceauşescu nu a fost chiar atât de rău pe cât s-au străduit cei care îi făureau imaginea. De altfel, eu cred că românii au fost pregătiţi încă din anii 80, prin lipsa bunurilor de larg consum din magazine, lipsa căldurii sau a luminii, concomitent cu efortul uriaş de a plăti datoria ţării, pentru situaţia catastrofică care se petrece de peste 20 ani la noi în ţară. Şocul a fost mare, efectul fiind cele peste 5 milioane de români care şi-au părăsit ţara.
    Am citit o carte, La curtea lui Ceauşescu – Maria Dobrescu.
    Practic cartea este un dialog între bucătăreasa lui Ceauşescu şi autoarea, M. Dobrescu.
    Am avut surpriza plăcută, să aflu obiceiurile lui Ceauşescu care mi se par cele ale unui om normal, naţionalist, iubitor de ţară.