Ministrul INVATAMANTULUI mutileazã limba românã

Luaţi mâinile de pe copii !  From: Ioan Marian ,  Marian Ilie , Doru Bobonea  Date: 2012/4/17  Scris de ... mine

Joi, 07 Iulie 2011 22:13

Am înebunit toţi. Am tãbãrât pe copii. “Generaţia ratatã”! De ce? Ce ne îndreptãţeşte sã dãm vina pe copii şi sã-i blamãm? Pe când eram eu copil, pãrinţii puneau evoluţia copiilor mai presus de propria devenire. Dacã era sã aleagã între a participa la un simpozion în Honolulu şi a se duce cu copilul la şedinţa cu pãrinţii, alegeau a doua variantã. La fel fãceau şi dacã ar fi avut de ales între o bere cu amicii şi şedinţa cu pãrinţii. Dacã era sã aleagã între un concediu în doi în Seychelles şi a se duce cu copilul sã-l însoţeascã la un examen, alegeau a doua variantã. Pe atunci, nu le dãdeam profesorilor nici bani, nici cadouri. Tata nu le dãdea damigene de vin, iar mama nu se ducea sã le trebãluiascã în gospodãrie. Cu toate astea, ei n-aveau linişte pânã când noi nu înţelegeam ceea ce ei ne explicau. Cred cã nici nu puteau sã doarmã! Altminteri nu-mi explic insistenţa cu care veneau sã ne bage învãţãtura în cap, contrar dorinţei noastre care, ca orice copii, am fi preferat sã ne jucãm, în loc sã învãţãm. La baza tuturor realizãrilor mele în viaţã au stat cele ce mi-au fost puse în bagajul de cunoştinţe, uneori cu anasâna, de învãţãtoarea mea Sofia PELERIGHIN, de profesorii mei Ion SUSEREA, Ion STOICULESCU, Dan JEBELEANU, Maria JEBELEANU, Sabina FLORICA, SPANU, COSMA, Maria BACALUM, Tiberiu MEZAROS. Si chiar şi mai târziu, de cãtre profesorii Emil CEANGA şi de profesoara Adriana BALAN. Tot, dar absolut tot ce am realizat în viaţã s-a ridicat pe postamentul clãdit în mine de aceşti oameni. Noi nu am fost copii mai buni decât cei de azi, chiar dacã noi am fost rodul unor iubiri, inclusiv forţate, pe când unii dintre ei sunt doar rezultatul unor partide de sex. Ei, copiii de azi sunt mai buni decât am fost noi. Cu toate astea, blamul este aruncat asupra lor. Nu ei sunt de vinã! Vinovaţi suntem noi. Noi cei care, în loc sã dãm cu ea de pãmânt, o aplaudãm pe preşedinta Camerei Deputaţilor care minte şi furã în faţa întregii naţiuni. Iar pentru asta, preşedintele Patriei şi premierul o invitã la palat, la o partidã de zâmbete şi un pahar de şampanie. Ce mesaj le-am transmis copiilor? Sã mintã şi sã fure dacã vor sã ajungã “cineva”! De ce pe copii îi dãm afarã din bacalaureat când încearcã sã fure şi sunt descoperiţi cu camerele de luat de vederi, iar pe aia o ţinem în fruntea Parlamentului deşi a furat tot în faţa camerelor de luat vederi?  Doar fiindcã a fost foto-model şi o avea şi alte “talente”?!? Ministrul educaţiei şi INVATAMANTULUI mutileazã limba românã în faţa întregii naţiuni şi nu-l dã nimeni afarã. Ce înţelege copilul? Nimic! Se întreabã nedumerit de ce lui i se blocheazã drumul în viaţã, în timp ce ãla este ministru, deşi spune prostii mai mari decât a spus el la bacalaureatul la care tocmai a fost respins. De ce pe ãla îl ţinem ministru iar pe copii îi trântim la bacalureat când spun aceleaşi prostii pe care le-a spus ministru în Parlament, plin de mândrie? Doar fiindcã el a ştiut sã mintã atunci când a transformat pumnul prezidenţial în “manipulare mediaticã”?!? O proastã spune la televizor cã Norvegia este republicã şi cã Alexandru Moghioroş a fost luptãtor paşoptist. Pe copii îi trântim la bacalaureat dacã spun aşa ceva, şi îi punem la zidul infamiei, iar pe proastã o punem ministru. De ce? Cine este de vinã atunci când copii spun ceea ce aud de la “mai marii zilei”? Ei sunt de vinã!?! Ei trebuie blamaţi? De ce le interzicem sã urmeze “modelele de succes”, pe care noi le promovãm, trântindu-i la examen atunci când dau rãspunsuri “ministeriale”? Cã nu i-au pus ei miniştri pe tembelii ãştia. Nici mãcar n-au fost întrebaţi. Dacã ar fi fost întrebaţi, poate o aveam ministru al învãţãmântului pe Lady Gaga. Mãcar aia ştie sã cadã pe scenã fãrã sã dea vina pe alţii şi fãrã sã se mândreascã de la tribuna Parlamentului cu isprava ei. Ei, copiii, n-au voie sã ajungã miniştri? Ei au voie sã se facã doar „tâmpiţi“ de care sã-şi batã joc preşedintele atunci când vorbeşte despre şcoala româneascã?!? Ca sã ne dãm noi mari şi sã ne împãunãm cu merite false, schimbãm regulile învãţãmântului mai des decât îşi schimbã miniştrii ciorapii, sau de câte ori ajungem noi “buricul pãmântului”, astfel cã elevii nu mai înţeleg ce drum au de urmat. Apoi, îi blamãm pe ei cã nu au înţeles, deşi cei care nu înţeleg suntem noi. Da’ nici nu ne intereseazã, cã noi suntem “oameni mari”! Cineva mi-a spus cã am ca punct de referinţã alt secol şi, de aceea, concluziile mele nu sunt realiste. In orice secol, inclusiv în cel viitor, copiii fac ce vãd, nu ceea ce li se spune. Degeaba îi spui copilului ce nu e bine în viaţã, dacã el vede cum se face propagandã publicã etnobotanicelor doar pentru a se obţine de la nişte amãrâţi voturile cu care se ajunge europarlamentãreasã. A doua zi se duce şi copilul la etnobotanice, iar dupã aceea l-am pierdut. El e de vinã!?! Profesorii se bat pe simpozioane “afarã”, pe participarea în comitete şi comiţii pe bani, pe grade şi titluri. Da’ l-aţi vãzut pe vreunu sã cheme elevii la el, chiar şi duminica, fãrã sã le pretindã bani, şi sã nu-i lase sã plece pânã n-au înţeles care-i deosebirea între “Ion” şi “ion”? Cã nouã aşa ne fãcea Sabina FLORICA. Atunci nu ştiam cum sã fugim de ea, dar mai târziu s-a aprins în noi flacãra care nu se stinge, a recunoştinţei. Nu-i ascultã copiii? Nu vin sã-i înveţe? Pãi ei, profesorii, nu ştiu cã încrederea copiilor se câştigã? Nu ţi-o dã nimeni când îţi pune insigna în piept! Ei nu au câştigat încrederea copiilor? Atunci de ce se mai duc la catedrã? Doar ca sã aibã de cine sã se plângã şi pe cine sã dea vina? Sau ca sã se lase filmaţi cu telefonul când negociazã notele? Sau s-au fãcut profesori numai ca sã se plângã cã guvernul îşi bate joc de ei? Sã dea cu guvernul de pãmânt, nu sã-i acuze pe copii! E uşor sã-i arãtãm cu degetul şi sã le zicem “rataţi”. Dar adevãraţii rataţi suntem noi. Luaţi mâna de pe copii! Dacã nu sunteţi în stare sã le fiţi sprijin în viaţa pe care nu v-au cerut ei sã le-o daţi, mãcar lãsaţi-i în pace. Lãsaţi-i sã înveţe singuri de la naturã. Cã plopul nu minte, salcia nu furã şi nici şoarecele nu este impostor. Lãsaţi-le modelele pe care meritã sã le urmeze! Nu mai vorbiţi despre ei la televizor! Vorbiţi despre impotenţa voastrã intelectualã, despre micimea voastrã sufleteascã, despre impostura în care vã bãlãciţi. Nu faptul cã picã ei la examene este grav. Grav este cã noi îi îngropãm în minciunile şi hoţiile noastre, apoi aruncãm vina pe ei. Grav este cã le prezentãm ca modele numai oameni care-şi vând aproapele, care furã ca în codru, care mint cu nonşalanţã în vãzul lumii, care îşi falsificã certificatele de absolvire a şcolii sau le cumpãrã, pur şi simplu, iar apoi, când vor sã urmeze modelele pe care noi li le bãgãm sub nas, îi sancţionãm şi-i punem la zid. Sã nu ne imaginãm cã Cineva, acolo, sus, nu ne vede! Lãsaţi copiii! Post scriptum matinal. Acuma, cã m-am mai rãcorit, dacã aş putea aş aduna toţi copiii din ţara asta şi i-aş îndemna sã danseze dupã „Chocabeck“-ul lui Zucchero. Sã danseze aşa cum ştiu ei, care „nu ştiu sã danseze“, dupã pãrerea noastrã. Sã ţopãie cum vor ei. Si sã nu dea doi bani pe ãştia “mari” care se revarsã peste vieţile lor prin ecranele televizoarelor, ca nişte moluşte.